Ceea ce părea doar o bună intenție, niște vorbe spuse conjunctural și uitate apoi ca și cum nici n-ar fi fost rostite, planuri croite din cuțite și pahare, s-a dovedit până la urmă a fi ceva temeinic și de durată. În primăvara anului 2006, academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, călugărită în 2002 sub numele de maica Benedicta, a fost așezată în pământul Putnei. Mormântul, străjuit de o impunătoare cruce din piatră, concepută de sculptorul Vasile Gorduz și cioplită de meșterii pietrari din Vama, a împlinit o axă, cum remarcă arhimandritul Melchisedec, starețul Putnei, o axă sacră împreună cu statuia eminesciană, cu locul de veci ștefanian din biserica mare și sălașul de adormire al demnului de pomenire stareț Iachint, toate rânduindu-se tainic pe aceeași linie. Atunci, după săvârșirea celor cuvenite trecerii, slujba și masa de pomenire, s-a discutat mult despre ce era de făcut pentru ca lumina acestui tezaur, întruchipat glorios de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, să se reverse pe mai departe asupra celor însetați de cultură. Cel care a stăruit cel mai mult pentru a da viață unor manifestări culturale ce urmau a se desfășura sub patronajul acestui proteic om de cultură a fost un învățat al modernității noastre, Dan Hăulică, spirit cu o percepție profundă a însemnătății continuării în duh a ceea ce s-a rostuit cu adevărat creator. În viziunea sa și a altor afini, doamna a lăsat o moștenire ce se cerea perpetuată. Dan Hăulică și viețuitorii Putnei, alături de unii dintre prețuitorii statornici ai academicianului, s-au înflăcărat de idee, o înflăcărare lăuntrică, una netrecătoare.
La flacăra acesteia s-a strâns și se strânge încă din vara lui 2007 sobor cărturăresc la Putna spre a dezbate unele din cele mai arzătoare probleme ce frământă lumea de azi, și mai ales cea românească. Așa au început, la sfârșit de august 2007, sub cele mai bune auspicii, Colocviile Fundației „Credință și Creație – Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, maica Benedicta”. Participarea s-a dovedit dintru început selectă. La prima ediție, cu tema „Tradiție spirituală românească și deschidere spre universal”, au fost prezenți șapte academicieni, reputați profesori universitari din cele mai importante centre academice ale României, străluciți specialiști din țară și din străinătate. Au luat parte la colocviu savanți, dar și tineri erudiți. Se întrupa parcă gândul doamnei Zoe, care dorise fierbinte să organizeze ceva asemănător la Văratec, în jurul unui proiect scump sufletului său, Muzeul „Eminescu”, pe care îl vedea constituit în casa unde poetul a locuit în câteva vacanțe. Nu izbutise, dar vrerea ei, de care avea să se bucure în ceruri, s-a materializat splendid la Putna, unde hotărâse printr-un act testamentar din 2004 să se înveșnicească. S-a petrecut asta deoarece au existat aici toată deschiderea, generozitatea și iscusința obștii monahale, cuprinzând călugări știutori de carte.
(Grigore Ilisei, sursa: Ziarul Lumina)
