Un regizor de teatru român de valoare excepțională

La festivalurile de teatru naționale și internaționale care se desfășoară în țara noastră ar trebui înființată și o secțiune rezervată teatrului politic. Motivația se bazează pe succesul la spectatori, fiindcă acest tip de reprezentații adună cel mai numeros public. S-ar crea astfel un cadru potrivit pentru a fi răsplătite cu lauri meritați cele mai bune regii și scenarii, alături de cele mai inspirate interpretări actoricești.
La Sibiuexistă de mulți ani un prestigios festival de teatru și o la fel de apreciată școală dramaturgică. Teatrul politic de care vorbeam e și el foarte bine reprezentat, pe val fiind noul regizor Klaus Iohannis. Are mână de aur omul, asta este indubitabil. O mână invizibilă dar fermă, care se simte în cele mai izbutite spectacole scoase la scenă în ultima vreme.
Iohannis e un talent al scenei înzestrat cu mai multe daruri. El este și un foarte bun actor, interpretând magistral rolul „Frumosului din Pădurea Adormită”. N-ai zice, când îl vezi dormind pe el, că este capabil de asemenea realizări artistice de excepție.
Ultima piesă pusă în scenă a avut două acte. Primul s-a bazat pe debarcarea respingătorului Orban, care – în creierul lui lovit de ghiulelele alcoolurilor grele – începuse să aibă fantezii erotice legate de fotoliul de primar general al Capitalei. Actul al doilea l-a propulsat în locul bețivanului pe „martirul mineriadelor”, Marian Munteanu, spre același fotoliu.
Regia e perfectă, fiindcă mineriadele nu vor fi uitate nici peste o mie de ani de bucureșteni. Astfel că Munteanu va câștiga fluierând primăria.
Ce să zic… Omul pare cinstit și curat. Nu de asta mi-e teamă. Ci de mintea lui, de inteligența lui. Că unul care la momentul ăsta o tot dă cu valorile românismului e un Funar sau Vadim cu repetiție.
Care valori, nene? Păi una dintre valori e chiar Miron Cozma, ăla care ți-a tras cu bâta la mir până te-a făcut vedetă.