Așteptatul raport european pe capitolul Justiție în România reprezintă, conform spuselor șefului Executivului de la București, un succes, un triumf, o medalie agățată de gâtul vânjos și muncitor al politicienilor români aflați la putere.
Conform opoziției, reprezentată feminin de doamna Udrea, prezentă în premieră fără decolteu în televiziuni, raportul ne anunță pe marginea prăpastiei. Mai e un pic și se alege praful.
Justiția română a primit carevasăzică o scatoalcă zdravănă sau, mai plastic, un șut în fund. Unii comentatori neutri, situați la jumătatea distanței dintre optimismul domnului Tăriceanu și bocetul răsunător al doamnei Udrea, atinși de un frison optimist se bucură că stăm mai bine decât bulgarii.
Bulgarilor, vecinii noștri, le-a murit capra. La ei crima organizată e în floare, iar Europa s-a supărat rău pe cei mai mari cultivatori de castraveți ai lumii.
Părerea noastră, care firește nu contează, este că raportul pe teme de justiție este cam lălâu. E ca un ceai călduț. Nu-l bei cu plăcere, dar nici nu ignești după ce l-ai sorbit. Concluzia e că suntem pe un drum pozitiv, dar se poate și mai bine.
Singurul medaliat fără echivoc, premiantul luptei anticorupție, rămâne domnul Morar, mai marele DNA-ului. De la el ar trebui să învățăm toți lecția intransigenței și de la el ar trebui să împrumutăm otrava cu care omorâm țânțarii corupției. Fără procurorii DNA am fi cu adevărat în prăpastie.
Ca în bancul acela vechi, din vremea odiosului – Capitalismul este pe marginea prăpăstiei iar noi, constructorii glorioși ai socialismului, suntem cu un pas înainte. Europa, care pare că a avut sufleori de la București, reia o teză a președintelui Băsescu și a răsfățatei organismelor comunitare, Monica Macovei. Conform acestora judecătorii și parlamentarii sunt râia, iar procurorii floarea și lacrima moralității unui neam. Procurorii transpiră să-i bage la zdup pe marii corupți, toți aleși dintre adversarii președintelui și nici unul dintre apropiații săi, iar judecătorii și parlamentarii, ticăloși și machiavelici, îi scot curați.
Europa uită, ca și Traian Băsescu de altfel, că doi miniștri plimbați un an de zile pe post de infractori prin toate televiziunile, anchetați și răsanchetați, Sereș și Nagy, au fost găsiți de același DNA nevinovați. După ce au fost bălăcăriți, scuipați și striviți cu călcâiul oprobriului public, DNA ajunge la concluzia că respectivii nu se fac vinovați de corupție. Îți dau un pumn în burtă de-ți rup ficatul și-apoi își cer scuze cu motivul angelic că te-am confundat, iar greșeala e omenească.
Din păcate mica și marea corupție, întinse ca o molimă de la cel mai înalt etaj al puterii și până la funcționarii cei mai de jos, n-au fost nici diminuate și cu atât mai puțin eradicate în ultimii ani.
Sforțările procurorilor lăudați de organismele internaționale s-au dovedit până la urmă apă de ploaie. Lupta împotriva corupției a rămas ce a fost: o răfuială politică. Înainte, coruptul de serviciu, bănuit de înstrăinarea uriașei flote a României era Traian Băsescu. Azi, coruptul de serviciu este Adrian Năstase, bănuit că și-a însușit pe căi ilicite niște tocuri de geam. Mai nou s-a aflat că are pivniță la subsolul casei, iar pivnița are ușă de fier.
Din paginile de presă cu flota se pot tipări ca volum zece Biblii. Din paginile cu Năstase și termopanele lui tot cam atâtea. Dacă Băsescu continuă să scadă în sondaje și ratează reînscăunarea la Cotroceni în 2009, îl vom vedea iar urcând treptele Parchetelor pe care le laudă azi. Spionii și trădătorii de țară de azi vor fi mâine eroi, iar dintre răsfățații zilei vor fi recrutați noii spioni și trădători.
Așa se vede bătălia cu corupția de la București și, tot cam așa, în oglindă se vede și de la Bruxelles. Rămân la convingerea că noul raport european legat de justiție, așteptat cu sufletul la gură, e cam lălâu. Încearcă să spună ceva și sfârșește prin a nu spune nimic.
