Un proiect obligatoriu

Ne zbatem de multă, nepermis de multă vreme, să facem cumva să investim în infrastructura sportivă și de agrement. De parcă ar trebui să ne convingem pe noi înșine că sucevenii chiar și-ar dori asta și că au realmente nevoie de un spațiu destinat mișcării fizice. Ori asta este mai mult decât evident. Fie că vorbim de sală polivalentă, implicit a sporturilor, fie de bază de agrement, am rămas în urma multor orașe în această privință. Și nici măcar nu îndrăznesc să ne compar cu Clujul sau un alt oraș reședință de județ. Ne-au luat-o înainte Gura Humorului și Fălticeniul, doar pentru că s-au mișcat mai cu talent. Au investit bani europeni, exact așa cum vrea acum primarul Ion Lungu să facă pentru ștrandul de la Ițcani. Este o dublă bucurie să aflu asta: o dată pentru că îmi plac inițiativele ce au beneficiar direct comunitatea și a doua pentru că firma particulară care a administrat ștrandul Ițcani în ultimii ani a intrat în insolvență. N-am avut noi norocul să-și ia mai repede jucăriile și să plece acasă, pentru că ce-a făcut acolo respectivul agent economic se cheamă bătaie de joc. La vremea lui, ștrandul de la Ițcani era o grozavă bază de agrement. A fost una dintre moștenirile realmente valoroase lăsate de regimul trecut. Din nefericire, bazinul mare, cu dimensiuni olimpice și trambulină de concurs, a fost măcelărit. Din considerente economice și cu voia nu știu cui, administratorul ștrandului a modificat forma bazinului și a dărâmat stâlpul trambulinei. La ce costuri implică, înapoi nu cred să-l facă cineva vreodată, dar și dacă l-ar face ar merita tot respectul. Primarul Sucevei are un plan și a anunțat că vrea să atragă fonduri europene pentru a moderniza ștrandul și a-l reda circuitului. Înțelegem că a fost cuprins în proiectul european „Centrul multifuncțional Ițcani”, unde mai figurează un sediu de primărie și cinematograful „Arta”. În principiu, vestea preluării de către municipalitate și a modernizării ștrandului este nu bună, ci minunată. Nu pot însă să nu mă gândesc la perioada de refacere, la anii ce vor trece până când un astfel de proiect va deveni funcțional. Deja a început să miroase a vară, iar vacanța e la o aruncătură de băț. Deocamdată ne bălăcim în suc propriu, până ajungem să înotăm poate se termină și ștrandul.