Primăria municipiului Suceava și Ordinul Arhitecților din România – Filiala Nord-Est sunt beneficiarii unui proiect care vizează reabilitarea funcțională și constructivă a fostei Uzine de apă Suceava și transformarea acestui obiectiv, clasat prin demersurile arhitecților suceveni ca monument istoric în grupa valorică B a patrimoniului național, în Centrul de Cultură Urbană și Arhitectură Suceava.
Transformarea ansamblului într-un complex modern, care conservă arhitectura inițială
Expoziția Bienalei Teritoriale de Arhitectură Suceava și Botoșani, prezentată la începutul acestei luni la Muzeul de Istorie din municipiul Suceava, etala câteva planșe care circumscriu acest proiect îndrăzneț de transformare (parțială) a ansamblului Uzinei de apă Suceava într-un complex modern, care conservă arhitectura inițială.
Valoarea proiectului este de 1.600.000 de lei, bani care provin atât din fondurile Filialei Teritoriale Nord-Est, cât și din alocațiile bugetare anuale ale Ordinului Arhitecților din România, existând totodată preocuparea pentru obținerea unor fonduri europene.
Atribuirea și folosirea gratuită pe o perioadă de 50 de ani
Prin asocierea cu Primăria Suceava, care este proprietarul fostei Uzine de apă, Ordinul Arhitecților din România – Filiala Nord-Est beneficiază de atribuirea și folosirea gratuită a ansamblului arhitectural pe o perioadă de 50 de ani.
Așa cum am aflat de la arh. Sorin Pentilescu, în baza autorizației de construire, cu o valabilitate de cinci ani, au început deja lucrările de reabilitare constructivă, într-o primă instanță fiind vorba de lucrări de consolidare a corpurilor de clădire, de schimbarea acoperișului și de o serie de lucrări efectuate în interiorul celor două rezervoare subterane, care vor fi amenajate ca săli de expoziții.
Construită la începutul veacului trecut, în spiritul arhitecturii industriale a epocii
Uzina de apă Suceava (Wasserwerk der Stadt Suczawa) a fost proiectată în anul 1908 și construită în 1910 de firma Thiem und Sohn, fiind dată în folosință la data de 12 august 1912, când a avut loc inaugurarea sistemului de alimentare cu apă al orașului.
Uzina de apă asigura procesul tehnologic de colectare, deferuginare, filtrare și tratare a apei înainte de pomparea acesteia în rețeaua de alimentare a urbei.
Realizată și inaugurată la începutul veacului trecut, în perioada mandatului primarului Franz cavaler Des Loges, edilul în timpul căruia Suceava a devenit din punct de vedere urbanistic o localitate modernă, Uzina de apă a fost construită în spiritul arhitecturii industriale a epocii.
Dacă ansamblul arhitectural secular a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat
Dacă ansamblul arhitectural secular al Uzinei de apă Suceava a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat.
Așa cum consemnează arheologul Florin Hău, „vechea instalație de deferuginare a apelor cu zbaturi de lemn a fost distrusă, păstrându-se doar în arhive schița constructivă și funcțională. Nu s-au păstrat nici electropompele și nici motoarele electrice de punere în funcțiune, care, începând cu anul 1912, au determinat ruinarea rapidă a unei categorii profesionale, care exista în Suceava cu statut medieval de breaslă încă pe la începutul sec. al XX-lea, cea a sacagiilor”.
Beneficiarii proiectului au menținut însă în corpurile de clădire reabilitate piese tehnologice care au rămas încastrate în ziduri (țevi metalice, flanșe, chepenguri de acces în rezervoare).
Reînvierea unui obiectiv în spațiul public
Centrul de Cultură Urbană și Arhitectură Suceava care se va dezvolta pe cele trei niveluri ale fostei Uzine de apă (rezervoarele subterane, corpurile supraterane și etajul corpului principal) va dispune de spații de expoziții, birouri, spații de recepție și de o sală de conferințe.
Uzina de apă, care a funcționat până la începutul anilor ’60, când orașul a fost racordat la noua stație de aducțiune a apei potabile de la Berchișești, va reînvia ca obiectiv în spațiul public, având o cu totul altă funcționalitate, dar conservând totodată memoria industrială a urbei.
Ansamblul Uzinei de apă Suceava
Două corpuri ale ansamblului, camera de deferuginare a apei și puțul de apă curată, ambele amplasate pe un relief înălțat peste rezervoarele de apă (acoperite cu un înveliș de pământ), au ancadramente la golurile arcuite de la ferestre și profile care marchează colțurile.
Închiderea golurilor de la ferestre este realizată pe profile metalice, suprafața fiind împărțită în careuri mici care creează efect de vitraliu și oferă o luminozitate generoasă pentru un obiectiv de utilitate tehnologică.
Alăturat și amplasat la alt nivel, se află pavilionul puțului colector, acoperit cu o calotă sferică.
Ansamblul Uzinei de apă includea inițial și o clădire care adăpostea pompele ce trimiteau apa spre Castelul de apă de pe Zamca, clădire în care se afla și locuința administratorului. Utilizată acum ca atelier al ACET Suceava, clădirea nu este deocamdată circumscrisă proiectului Centrul de Cultură Urbană și Arhitectură Suceava.
Calificative acordate conform criteriilor de clasare a bunurilor imobile
Uzina de apă, așa cum specifică arh. Constantin Gorcea, se încadrează în grupa valorică B de monumente istorice a patrimoniului național, imobil reprezentativ pentru patrimoniul tehnic și industrial local, categoria II – arhitectură.
Având în vedere faptul că Uzina de apă Suceava a fost proiectată, construită și dată în exploatare la începutul secolului trecut, în baza criteriului vechime obiectivul are calificativul valoare medie.
Calificativul acordat în baza criteriului valoare arhitecturală, artistică și urbanistică, ce stabilește valoarea imobilului din punct de vedere estetic, funcțional și tehnic, este valoare mare.
Calificativul acordat în baza criteriului referitor la frecvență (raritate și unicitate) – avându-se în vedere că a fost realizat ca proiect tip, eventual adaptat de forma constructoare – este valoare medie.
Calificativul acordat pentru criteriul valoare memorial simbolică – fiind vorba de un obiectiv circumscris lucrărilor edilitare care au transformat Suceava într-un oraș modern – este valoare medie.
