Un procuror, prieten la cataramă cu infractorii

În domeniul justiție, încălcările deontologiei par să cuprindă o paletă tot mai generoasă, atât ca număr cât și ca diversitate. Astăzi, o să supun atenției dumneavoastră încă una dintre ele, sperând că veți reflecta cât de cât asupra ei și veți trage și vreo concluzie, poate și două.
Un foarte mare procuror, pornit de pe plaiurile moldovene, și care ani în șir și-a turnat colegii prin gazetele locale și centrale, a ajuns departe, departe de tot, de trebuie să folosești ocheanul ca să-l vezi bine, de departe ce-i. A ajuns tocmai până în echipajul unde vâslește pentru binele justiției binecunoscuta baschetbalistă, cum o numește Cristoiu pe la tocșourile sale televizate, baschetbalistă proaspăt divorțată și cu sângele ardent.
Procurorul respectiv e un descurcăreț și jumătate, el găsind încă o modalitate ingenioasă de a-și umple conturile cu relații și bani. Astfel, domnia-sa, când îi pică în preajma cătușei câte un infractor simpatic, îl ia de mânuță și-l scoate la o plimbărică. Dar să nu credeți cumva că-l duce în locuri traumatizante pentru orice infractor simpatic. Nu, îl ia de mânuță și-l recomandă cu gura lui unui cabinet de avocatură, cu care se află el în relații de durabil prieteșug.
Și cum cabinetul respectiv de avocatură are și el prieteșugurile sale cu anumiți judecători, treaba devine perfectă. În final, toată lumea e mulțumită, începând cu infractorul, care se bucură intens, știind totodată cum să fie recunoscător.
Mă gândesc adesea la procurorul acesta și-mi zic ce om de treabă este el. Canapeaua terapeutică, pe care-i lungește pe infractori ca să le asculte păsul, nu-i mai puțin acoperită de pete decât canapeaua pe care sexologul Bebe își întinde pacienții.