Cum am intrat în redacție, la A.M.Press, în această dimineață, m-a șocat un titlu care domina micul ecran al televizorului din birou : “Un prinț la Cotroceni”. Or fi vrut să scrie “Un principe la Cotroceni”, în ideea candidaturii Principelui Radu la președinția României, a cărei susținere a primit sigiliul prestigiului Majestății Sale, Regele Mihai.
Nu era însă nici o greșeală. La Cotroceni tocmai intrase Prințul de Monaco, vârful celui mai mic, cred, stat european. La Monaco se petrec faimoasele curse de mașini și tot Monaco este renumit pentru hotelurile sale extrem de elegante și extrem de scumpe. De altfel, venind din Prahova, am avut cinstea să mă intersectez (vorba vine să mă intersectez, pentru că am fost somat să opresc, alături de alte zeci și sute de automobile în apropierea Pieței Victoriei) cu o coloană oficială cu antemergători, motocicliști și puzderie de polițiști care străjuiau până și cea mai mică intersecție.
Credeam că trece Traian Băsescu, președintele nostru care, de când a intrat în campanie electorală, și a intrat de câteva luni, nu mai doarme la Cotroceni, ci la Vila Lac 3 în Primăverii, acolo unde își află sediul conjugal. De altfel, în viața președintelui s-au petrecut și alte modificări notabile. Dacă mai an bea până-n zori cu diverși amici pedeliști, cu actuala ministresă Elena Udrea la Golden Blitz spirtoase scoțiene, acum se prezintă peste tot la braț cu consoarta Maria și când se așază la o masă, pe vreo terasă de cârciumă, întrebat cu ce dorește să fie servit, răspunde invariabil – apă plată. Asta mai zic și eu metamorfoză electorală. Să bage la cap tinerii învățăcei în ale politicii. Ultima impresie contează.
La Cotroceni deci a sosit Prințul Albert de Monaco. N-am avut timp să descifrez dedesubturile politice ale întâlnirii la nivel înalt și nici beneficiile de ambele părți. Cu certitudine ele sunt. Câte o asemenea vizită are menirea generoasă de a rupe pânzele de păianjen care se instalează în porțile mari ale Palatului mult prea rar călcat de vreun oaspete de soi. În concluzie e de bine.
În altă ordine de idei, m-aș opri nițel asupra unei informații legate de alegerile prezidențiale din toamnă. Câteva sondaje, unele publice, altele ținute prin sertare, arată fără echivoc starea de declin a prestigiului președintelui actual. Traian Băsescu, pe care l-am văzut astă iarnă la Predeal lunecând pe snow-mobil, lunecă acum la vale, pierzând lunar, și chiar săptămânal, procente serioase la capitolele încredere și intenție de vot. Sărăcia, ca o apă care crește în bucătărie în urma inundațiilor crizei, a ajuns până la gâtul multor români, șomajul se lățește amețitor, iar avertismentele experților Uniunii Europene că acest declin este doar la început și va ține până prin 2015 nu sunt deloc în măsură să sădească optimism.
A venit vremea în care un ciocnit de pahare în zori cu Gigi Becali și deja faimosul hă-hă-it să nu mai stârnească simpatie, ci crispări. De aici vestea care circulă prin redacții că Traian Băsescu, asemuit într-o variantă americană de sondaj ba cu o vulpe, ba cu un șacal, s-ar adapta din mers evitând printr-o manevră abilă eșecul. El se află deja pe locul trei în unele sondaje, după Crin Antonescu și Sorin Oprescu, la capitolul încredere. Și atunci varianta retragerii în ultima clipă pentru postul de premier și susținerea unui candidat surpriză, atât de surpriză încât toți știu că e vorba de Mugur Isărescu, nu mai pare o fantezie.
Să fie aceasta explicația faptului că președintele n-a avut liniște de sărbători și, în loc să chefuiască, negocia un uriaș împrumut financiar cu FMI? Cine gospodărește aceste miliarde? Președintele? Din punct de vedere constituțional, nu. Le gospodărește Executivul condus de un premier. S-a chinuit Traian Băsescu să facă rost de bani, împovărând pentru decenii România, pentru a-i face viața liniștită lui Boc? Parcă nu-mi vine să cred.
În rest, primăvară și mușcate înflorite în ferestre și parcuri. La Iași am auzit că deținuții, scoși la un exercițiu de curățenie, au fost atât de convingători în recoltat pet-uri și gunoaie din parcuri și păduri încât au devenit un veritabil simbol ecologist. Trăiască pușcăriile care fac, iată, curățenie, de ce nu și morală, în România.
