Un prim pas spre înființarea unui muzeu la Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț a găzduit, duminică, 22 iunie, expoziția „Restituiri”, un prim pas spre înființarea unui muzeu la Voroneț. În paraclisul Mănăstirii Voroneț (realizat în 17 zile), au fost expuse mai multe obiecte de valoare „odoare ale Voronețului”, restituite de Mănăstirile Sucevița și Dragomirna (datorită bunăvoinței monahiilor Mihaela Cozmei, stareța Mănăstirii Sucevița, și Heruvima Chihai, stareța Mănăstirii Dragomirna), documente importante cu privire la Voroneț, „împrumutate” pentru expoziție de la Complexul Muzeal Bucovina – Muzeul de Istorie, icoane pictate de către măicuțele de la Voroneț.
Tetraevangheliarul de la Voroneț, la matcă Un obiect impunător admirat de toți cei aflați la evenimentul cultural organizat la Voroneț a fost un jilț „tronul Măriei Sale Ștefan cel Mare”, care a fost restituit de la Mănăstirea Sucevița.
La reconstituirea „zestrei Voronețului” vor contribui și „Tetraevanghel” (tetraevangheliarul) manuscrisul pe pergament cu ferecătură în argint aurit dăruit de Mitropolitul Grigorie Roșca în anul 1557, obiect care a fost adus de la Mănăstirea Dragomirna, unde a fost și restaurat.
Profesorul universitar Olimpia Mitric – Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava a făcut o prezentare a acestui tetraevangheliar, despre care documentele spun că „alături de cel de la Putna, a fost găsit în Cancelaria Mitropoliei din Cernăuți”.
Tot de la Dragomirna au fost recuperate și două cruci, una dintre ele fiind Crucea de lemn de abanos dăruită Mănăstirii Voroneț de Toma Vistiernicul în anul 1542, de asemenea, restaurată la Mănăstirea Dragomirna.
„Strădania de astăzi este un manifest” Într-una dintre vitrinele expoziției se afla și un acoperământ pentru potir (Împărtășirea apostolilor), broderie foarte veche, adusă de la Mănăstirea Dragomirna, cu bunăvoința obștii mănăstirești de acolo.
În cea de-a doua vitrină, au fost așezate două documente care fac parte din patrimoniul Muzeului de Istorie Suceava, precum și câteva cruci de dimensiuni mai mici. Unul dintre documente (cu pecete) atestă dania făcută Mănăstirii Voroneț de Ștefan cel Mare – satul Tomești.
Prezent la vernisajul expoziției „Restituiri”, șeful Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Suceava, Aurel Buzincu, a spus: „strădania de astăzi este un manifest”.
„Această întâlnire, această expoziție să fie o rugăminte, chemare la restituire. Se încropește la Voroneț o expoziție cu obiecte înapoiate de la alte mănăstiri și mari muzee”, a apreciat Buzincu, care nu este foarte încrezător că vor face mulți gestul Mănăstirilor Sucevița și Dragomirna, în a restitui „odoarele” Voronețului. Mănăstirea trebuie să aibă o expoziție permanentă, un muzeu, pe măsura frumuseții și măreției picturii mănăstirii, au fost de părere oamenii de cultură prezenți vernisaj.
„Dacă n-am cerut, asta nu înseamnă că nu am avut nevoie” Directorul Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina, Vera Romaniuc, prezentă la vernisaj, a apreciat „dragostea încăpățânată” a măicuțelor de la Voroneț, care vor să înființeze un muzeu, sperând ca „evenimentul de azi să fie piatra de temelie a viitorului muzeu”. Este de fapt vorba de demnitatea maicilor, a stareței Irina, care a spus că „dacă n-am cerut, asta nu înseamnă că nu am avut nevoie, dar eu cred că sunt unealtă în mâna Sf. Daniel Sihastrul, care mă înțelepțește”.
Publicul prezent la vernisaj a fost impresionat și de icoanele pictate de măicuțele de la Voroneț în atelierul propriu. Tot ele au realizat și pictura de la catapeteasma paraclisului. Pictura de pe pereții paraclisului aparțin profesorului Mihai Dumitru, de la Universitatea Națională de Arte „Nicolae Grigorescu”, pictură realizată în perioada 1998 – 2004, cu „mult sfat și ascultare”.
Sociologul conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan a vorbit despre continuitatea culturală în sfântul locaș, continuitate atestată și de icoanele realizate în atelierul de pictură de la Voroneț, sub îndrumarea artistului plastic Mihai Dumitru.
„Voronețul te obligă să fii a lui sau să te dai deoparte. Mănăstirea nu are un muzeu pentru că biserica este prea frumoasă, dar maica stareță Irina, împreună cu celelalte măicuțe, au făcut o alegere bună în a anima creația culturală, trăirea, continuitatea”, a mai completat Carmen Balan.