Odată cu apropierea alegerilor locale, încolțesc și inițiativele menite a-i înțepeni în scaune pe cei care deja stau pe ele de ani buni. În viziunea oricărui ales – fie el local, național sau european – un mandat nu face două parale dacă nu-și transmite mai departe genele, dacă din pântecele lui gravid nu ies alte și alte mandate.
Fidel acestei teorii, un primar de mare oraș universitar moldav s-a sculat mai cu noaptea în cap, astfel că și-a și început întâlnirile publice, unde adună lideri de opinie din toate domeniile profesionale, pentru a găsi acele modalități de a-i câștiga de partea lui, măcar până la alegeri. Până la alegeri, primarul va etala pompoase proiecte edilitare, care vor pieri a doua zi după numărătoarea voturilor.
Am asistat și eu la una dintre aceste întâlniri, reunind medici, profesori, creatorițe de modă, până și șefi de restaurante. Aceleași gudurări la microfon, aceeași polologhie fără capăt și fără rost și, în mare, aceiași oratori de acum 15 ani, de când datează ultima mea ieșire la astfel de întâlniri respingătoare.
Cuvântul de deschidere l-a avut, normal, dom’ primar, care a scos deflorat microfonul, mulțumind călduros tuturor pentru prezență și zicând ce oraș bengos o să facă el, de să stea Europa în coadă. Promisiunile lui au stârnit niște aplauze atâta de puternice, că păreau gata să-l salte pe primar de la sol și să-l poarte prin sală, ca pe o frunză romantică. Apoi, instrumentul pentru vorbit a trecut la cuvântătorii invitați, care s-au întrecut în laude fără rușine la adresa primului bărbat al orașului. Pe nimeni nu părea să-l deranjeze faptul că primarul este cercetat de DNA, pe nimeni nu-l deranja că primarul deturnează o grămadă de bani publici pentru echipa de fotbal, pe nimeni nu deranja faptul că fondurile europene evită întotdeauna orașul respectiv.
Pe toate le-am ascultat, clătinând din cap. Însă punctul maxim al dezgustului l-am atins în timpul alocuțiunii unui popă, șef al unei biserici istorice din oraș. Sfinția sa l-a pupat pe primar atât de voinicește în cur, până l-a balonat pur și simplu, numindu-l „primar european care se sacrifică pentru binele public” și-n multe alte feluri.
După care, părintele a ieșit pe culoar și, foarte mulțumit, a fumat o țigară, în locul unde scria „fumatul interzis.”
