Un petec de hârtie, baza unei retrocedări de 15 milioane de euro

Încurcate sunt căile retrocedărilor din România de după 1990. În timp ce unii dintre proprietari plâng și acum pe la ușile comisiilor de retrocedare ori se luptă de ani și ani de zile cu morile de vânt ale Justiției, în alte cazuri s-a ajuns ca unele persoane să se îmbogățească pur și simplu după ce au convins instanțele de judecată că sunt urmașii unor foști mari moșieri. Este și cazul unei femei, Rodica Marian, care a ciuntit averea publică a statului român aflată în administrarea Direcției Silvice Suceava cu aproape 4.000 de hectare de pădure. Suprafața retrocedată este însă mult mai mare, și ajunge la 8.820 de hectare, diferența de pădure aflându-se pe raza teritorială a județului Maramureș.
Interesant este că această retrocedare imensă, pădurea intrată în proprietatea Rodicăi Marian fiind evaluată momentan la 15 milioane de euro, a avut la bază un testament care pare scris pe genunchi. „Monitorul de Suceava” a reușit să intre în posesia copiei testamentului care a stat la baza procesului câștigat de Rodica Marian. Este vorba de o hârtie scrisă neglijent, cu greșeli de ortografie și mâzgălituri, dar semnată de un notar de stat. Prin acest testament, Olga Fonai și-a lăsat întreaga moștenire Rodicăi Marian, „care ma îngrijit și mă îngrijește și de care m-am atașat sufletește”.
Actul a fost întocmit în 1986, cu 46 de zile înainte ca Olga Fonai să-și găsească sfârșitul. A fost un document care după mai bine de 20 de ani s-a dovedit o adevărată mină de aur, asta și datorită unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia.
Interesant este că, inițial, atât Comisia locală de fond funciar Cârlibaba, cât și comisiile județene din Suceava și Maramureș au respins cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Ulterior, Rodica Marian a apelat la instanțele de judecată, iar printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a obținut câștig de cauză. Procesul a durat aproximativ patru ani, iar în 2008, după decizia Curții de Apel Alba Iulia, Rodica Marian a fost pusă în posesie cu aproape întreaga suprafață de teren revendicată. În județul Suceava, din cele 3.883 de hectare obținute în instanță, Rodica Marian a primit 3.414 hectare, iar statul român trebuie să-i mai reconstituie dreptul de proprietate pentru alte 469 de hectare de pădure.
Istoria unei averi fabuloase
Averea colosală pe care o deține Rodica Marian, estimată în prezent la peste 15 milioane de euro numai pentru cele 3.889 de hectare de pădure din județul Suceava, a fost obținută în urma unor procese ținute în numele lui Simon Pop, ca urmare a unui certificat de moștenitor din 22 mai 1991. Potrivit cotidianului Capital, acel act avea înscris la masa succesorală „un pat, un scrin secretaire și diverse bunuri de uz casnic și gospodăresc” și se baza pe testamentul din 1986 al Olgăi Fonai.
Istoria acestor terenuri pleacă din urmă cu un secol, când o suprafață de 10.019 hectare numită pădurea Țibău din Munții Maramureșului se afla în proprietatea lui Simon Pop. Acesta a decedat în 1920, iar la data preluării de către statul comunist, după 1945, pădurea se afla în proprietatea Irinei Simon, văduva lui Pop Simon – 5.009 ha, a Zorei Simon, fiica adoptivă a soților Simon, căsătorită Udrea și decedată în 1956, fără moștenitori – 1.670 ha, a Olgăi Simon, fiica adoptivă căsătorită și devenită Olga Fonai, decedată 1986, fără moștenitori – 1.670 ha și a lui Simon Pop jr., decedat în 1947, fără moștenitori – 1.670 ha.
În aceste condiții, apare întrebarea firească cum a ajuns Rodica Marian proprietară pe 8.820 de hectare de pădure. În plus, o altă suprafață de 1.648 de hectare de pădure i-a fost restituită unui alt „moștenitor”, Victor Rodolean, după Zora Udrea, fiica adoptivă a lui Simon Pop, decedată în 1956 fără a avea urmași. Plus că nici calculele matematice nu bat. Rodica Marian are 8.820 de hectare de pădure, iar Victor Rodolean încă 1.648 de hectare, ceea ce dă un total de 10.468 de hectare. Asta în timp ce Simon Pop a avut 10.019 hectare de pădure.