Un pas înainte… sau…?

Mă-nnebunesc după zicerile adânci, chiar abisale, de la care nu se dau îndărăt cu nici un prilej fotbaliștii români și șefii lor. Despre pasul din titlu probabil că ați înțeles: este cel înainte, pe care susține Mutu că l-ar face Lobonț venind la Dinamo, dar în egală măsură pasul înapoi, după cum I se părea chiar împricinatului, până să semneze contractul de „câine”. Nu „până la moarte”, ci doar pe patru ani și jumătate. Dilema asta aproape existențială, vă rog să mă credeți că m-a marcat și pe mine, ca iubitor de fotbal în general dar și ca suporter necondiționat atât al Naționalei cât și al echipelor noastre participante la cupele europene: cum o fi, totuși, pasul ăsta? Înainte sau înapoi? Hai să încercăm dezlegarea enigmei, plecând de la fireasca întrebare: ce fel de portar e Lobonț? E bun? E rău? Sau, mai rău: n-o fi cumva mediocru? Luând drept bază de pornire propriile-I aprecieri, ne-ar ieși la socoteală că e vreun fenomen, ceva comparabil cu Iașin al rușilor din anii ’60 ori măcar cu Buffon al zilelor noastre, din moment ce campionatul românesc îi pute așa de tare, încât, deși venit cam la „de-a gata” la încoronarea cu titlul de campion național (bașca admis direct în Champions’ League) vede asta ca pe „un pas înapoi”. Dacă luăm, însă, de bună afirmația lui Adi Mutu, cum că e un pas înainte, vom vedea că mai degrabă aici zace adevărul. Pe ce mă bazez?, mă întreb moromețian. Păi, pe cariera mai degrabă jenantă a marelui iubitor de manele care, ajuns la o vârstă relativ fragedă portar la un mare club european, Ajax, a reușit să devină, mult mai cucând decât s-ar fi cuvenit, rezervă fără contracandidat. De unde a făcut primul pas înainte (în sensul străvechi că orice șut în fund asta e și nimic altceva!) către Fiorentina. De unde, conform aceluiași principiu, urmează un al doilea șut, pardon, pas înainte. Se mai naște doar o ultimă întrebare. Serioasă, de data asta: poate avea încredere Dinamo într-un portar care, pe lângă că ne-a lăsat în amintire mai mult gafe memorabile (s-aude, domnu’ Gravesen?) decât parade uimitoare, mai are și sentimentul că e nedreptățit?