„Un om din țara blajinilor”

Sala de Arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava a găzduit ieri o manifestare dedicată împlinirii unui secol de la nașterea scriitorului Teofil Lianu (12 decembrie 1908 – 15 septembrie 1997). Natura unui poet
Organizat de biblioteca suceveană împreună cu Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB), momentul de omagiere centenară a scriitorului bucovinean l-a avut ca principal participant pe fiul acestuia, compozitorul și dirijorul Corneliu Dumbrăveanu.
Au evocat figura poetului iconarist scriitorul Ion Beldeanu, președintele SSB (care a rememorat momente de la întâlnirile cercului literar de la Rădăuți, din anii în care Teofil Lianu-Dumbrăveanu era muzeograf în acest oraș) și prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, decanul Facultății de Litere și Științele Comunicării din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, care, așa cum a mărturisit, atunci când l-a cunoscut, a „descoperit un om în care a identificat natura unui poet”.
Un om care „ar fi meritat să aibă o altă soartă”
Creionând portretul unui „om cu o ținută demnă, radicală”, care „iubea enorm cărțile”, un om care, în anii de restricție, „s-a refugiat în casă ca într-o chilie”, Mircea A. Diaconu, autorul unor studii documentate despre mișcarea iconaristă, a conturat profilul lui Teofil Lianu din perioada în care poetul s-a însingurat, încercând „să trăiască în afara istoriei”, „departe de complicațiile vieții publice”, pentru „a rezista ca un monah”.
Emoționante au fost cuvintele rostite de fiul poetului, compozitorul și dirijorul Corneliu Dumbrăveanu (care și-a anunțat încheierea carierei dirijorale la data de 1 decembrie a.c., cu prilejul concertului de gală susținut la Cernăuți, de Ziua Națională a României, de Filarmonica de Stat „Mihail Jora” din Bacău), care și-a apreciat părintele ca „un om admirabil”, un om care „ar fi meritat să aibă o altă soartă”.
*
Un moment de evocare la care-au contribuit și poetul Dumitru Oniga, și istoricul literar Nicolae Cârlan (care a pomenit de atmosfera de austeritate demnă în care a trăit) și scriitorul Ion Filipciuc (care-l așează pe Teofil Lianu „foarte sus pe scara iconarilor”), care, pentru blândețea sa extraordinară, l-a considerat a fi „un om din țara blajinilor”.