Recent, Parchetul General a ținut o conferință de presă pentru ca jurnaliștii să afle și să scrie despre cum a descoperit și lichidat binecunoscuta instituție a regimului Băsescu o bandă de traficanți de Aur Dacic.
Jurnaliștii prezenți, de fapt, fătuce, au aflat și-au notat în maculatoarele lor flenduroase, cu pixurile lor de unică folosință, vorbele numitului Marius Iacob, promovat ștab de eterna Monica Macovei, și, întoarse în redacție, au scris și publicat articole despre așa zisa Afacere Aurul Dacic.
Citind presa de a doua zi de după conferință, rămâi uluit de ușurința cu care presa română, zisă independentă și, mai nou, zisă europeană, poate fi manipulată de către primul șmecher întâlnit la prima tarabă a talciocului nostru democratic.
Toate ziarele au consemnat declarația lui Marius Iacob, potrivit căreia în dosar apar și numele lui Adrian Năstase și Dan Iosif.
Nimeni nu l-a întrebat pe domnul procuror, molipsit și el de holera vedetismului mediatic, ce-au făcut cei doi în cazul Brățărilor dacice și, mai ales, ce probe sunt împotriva lor.
Admițând că fătucele, intimidate de măreția vulturească a unui procuror, n-au îndrăznit să-l atingă nici măcar cu o întrebare.
De ce nu și-au pus întrebările de mai sus când au redactat articolele?
Pentru că un ziarist ce-și zice nu numai profesionist, dar și european, are întipărită în zestrea genetică a meseriei scepticismul față de anchetele oficiale.
Un scepticism care trebuie să devină dominantă a personalității gazetărești în România regimului Băsescu, marcat de folosirea Parchetului General și a DNA ca unelte ale răfuieli politice.
Dacă ar fi funcționat acest scepticism, cititorii ar fi aflat câteva lucruri în stare să nască și să înflorească din plin convingerea că reuniunea cu presa a fost un simplul montaj literar-artistic.
Astfel:
Adrian Năstase și Dan Iosif au fost selectați dintr-o listă mai lungă de suspecți de a fi cumpărat așa-zisele brățări dacice de la contrabandiști.
Sunt trecuți în documentele Parchetului deși într-o manieră fantezistă, și numele lui Ioan Talpeș, Ovidiu Tender, Sergiu Nicolaescu.
De ce n-au fost ele amintite?
Pentru că scopul conferinței de presă a fost acela de a-i mai da o lovitură mediatică lui Adrian Năstase.
Singura probă de la dosar e o declarație de basm la gura sobei a unui martor căruia procurorul Augustin Lazăr i-a schimbat identitatea. De basm, deoarece respectivul zice așa, în treacăt, că ar fi auzit el, pe ici pe colo, că Adrian Năstase ar fi cumpărat o brățară și ar fi vândut-o „unui prinț norvegian”(!!!)
Nu există o dovadă științifică serioasă că așa-zisele brățări, despre care procurorul spune că au aparținut lui Burebista (!!) nu sunt altceva decât niște contrafaceri ale unor excroci.
