Procurorul general al României a cerut, joi, 21 iulie 2008, aprobarea Parlamentului pentru începerea urmăririi penale împotriva lui A. Năstase în dosarul zis și Ion Melinescu.
Așa cum a fost relatată știrea chiar și de publicațiile independente de Cotroceni, s-ar înțelege că DNA i-a mai trântit un dosar lui Adrian Năstase.
În realitate nu e vorba de nici un dosar nou, ci de unul retrimis de Înalta Curte de Casație și Justiție pe 30 octombrie 2007 la DNA pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că n-a existat avizul Parlamentului.
Procurorii DNA au făcut recurs.
Pe 15 aprilie 2008, Completul de nouă judecători ai ÎCCJ a respins recursul DNA.
Așadar, DNA a avut acest dosar încă din 15 aprilie 2008.
De ce l-a trimis la Parlament, potrivit deciziei Curții din 15 aprilie 2008, abia acum, după aproape patru luni?
Din motive politice, desigur.
Dincolo de aceste lucruri, dosarul dezvăluie modul banditesc în care DNA face Poliție Politică la comanda lui Traian Băsescu.
O scurtă recapitulare se impune.
În octombrie 2004, după o supraveghere de 18 luni, cel mai bogat om de afaceri din Craiova, Genică Boierică, e arestat pentru un prejudiciu de 400 miliarde lei făcut statului român prin returnarea ilegală de TVA.
În decembrie 2004, la București are loc schimbarea de regim.
Odată cu ea are loc și schimbarea de procurori.
Noii Țuluși încep cu Genică Boierică un joc de a șoarecele cu pisica.
În perioada 10 ianuarie 2006 – 2 februarie 2006, în pușcărie fiind, Genică Boierică se apucă de scris.
Urmarea acestei crize?
Infractorul face cinci (!) denunțuri în dreapta și-n stânga.
Unul dintre ele îl vizează pe Adrian Năstase.
Potrivit creației lui Genică Boierică, în cursul lunii noiembrie 2000, Ion Melinescu, membru al Plenului Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (numit de Valeriu Stoica, ministrul al Justiției în guvernul CDR) l-ar fi contactat pe Adrian Năstase prin intermediul lui Ristea Priboi pentru a-l avertiza că la oficiu se află lucrarea S-3439/1999 prin care Dana Năstase era suspectată că ar fi depus la Creditanstalt din Austria (Banca preferată, culmea! și de trădătorii Sereș și Nagy) suma de 400 000 dolari fără o justificare solidă a provenienței.
Ion Melinescu – susținea Genică Boierică din pușcărie – l-ar fi contactat pe Adrian Năstase prin intermediul lui și al lui Ristea Priboi (și el învinuit în dosarul de deturnare de TVA).
Cu acest prilej, Ion Melinescu (simplu membru al Plenului) i-ar fi spus lui A. Năstase că el va bloca ajungerea la Parchet a lucrării.
Tot potrivit lui Genică Boierică, după alegerile din 2000, Adrian Năstase, ajuns premier, ar fi impus în ședința de Guvern din 28 decembrie 2000, Hotărârea nr. 1399/30 decembrie 2000 de înlocuire a fostului șef al Oficiului, Adrian Cucu, cu Ion Melinescu.
Pe 18 ianuarie 2006, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a sesizat Parchetul cu privire la dispariția lucrării S-3439/1999.
Curios cum Oficiul s-a sesizat exact în perioada când Genică Boierică făcea denunțul!
DNA îl răsplătește pe Genică Boierică:
La 6 august 2006, cere înjumătățirea pedepsei pentru Genică Boierică.
La 24 august 2006, Genică Boierică e eliberat din închisoare.
Pe 31 mai 2007, DNA trimite ÎCCJ dosarul lui Adrian Năstase.
Care Înaltă Curte îl retrimite DNA pentru refacerea urmării penale după avizarea de către Parlament.
Dincolo de suspectarea drept infracțiune a unei numiri în funcție de către un șef de guvern – lucru care i se va putea întâmpla mai târziu și lui Călin Popescu Tăriceanu, dar și lui Traian Băsescu – cererea adresată Parlamentului acum și nu în aprilie, o dată cu dosarul Termopanelor, dezvăluie încă odată nevoia Parchetului General de a face politică și nu Justiție.
