Un Nobel pentru Bănel!

Ei, acu’ că luarăm Palme d’Or (de fapt, nu noi, ci el, Mungiu, dar așa e obiceiul casei, din bucurii ne înfruptăm cu toții) nu ne mai rămâne de îndeplinit decât celălalt vis de aur al omenirii românești: nu, nu izbânda definitivă a comunismului, că s-a dat la casare în ’89, cu aducerea pe mioritice meleaguri a unui premiu Nobel. Nu oricare, ci neapărat pentru literatură, măcar pentru dezactivarea frustrării naționale legate de această impardonabilă omisiune a juriului, dacă nu pentru valoarea literară intrinsecă. Așa-i că iar mă suspectați de insolație? Ca să aveți și confirmarea în acest sens, vă dau și numele potențialului candidat, pe care nu mă sfiesc să-l nominalizez aici. Și nu o fac doar din spirit de solidaritate epidermică (și pe mine, mai ales pe la mijlocul verii, adesea lumea mă ia drept marocan sau brazilian sau…) ci pentru că realmente valoarea literară a exprimațiunii domniei sale recomandă cu căldură (ba chiar cu caniculă!) pentru aceasta. Cel puțin asta rezultă din remarcabilul interviu pe care dânsul l-a acordat confratelui Dan Udrea în „Gazeta Sporturilor” de ieri, 04 iulie 2007. Ce Caragiale, Patapievici, Nichita, Țuțea ori Cărtărescu!? La Bănel (atenție!, sunt două cuvinte!) adâncimea cugetării se împletește aproape miraculos cu metafora („Când spui Hagi, spui totul despre fotbal”, „Campionatul următor va fi ca o cursă cu obstacole” – sesizați și comparația la fel de profundă) încât în mod evident se impune nominalizarea fără ezitare, iar de aici până la premiere nu mai e decât un pas, mic pentru Bănel, mare pentru noi toți. O singură măruntă întrebare mă frământă: să aparțină, oare, viitorul Nobel Prize owner categoriei aceleia rarisime (în care îl mai putem include și pe Fănuș Neagu) a celor care se exprimă în scris infinit mai bine decât pe gură? Da, dar e, totuși, un interviu. Atunci oare de ce aici, în „Gazetă”, le zice atât de bine, iar la televizor, când apare (tot ieri), ca o boare, aproape că nu-i pricep zicerea, care nu pare alcătuită din cuvinte, ci din sunete amestecate de-a valma, care-i curg din gură? În sfârșit, sunt doar amănunte. Important este doar premiul: în fond, Nobel rimează perfect cu Bănel. Eventual și cu Dan Udrea.