Un neamț

Bărbosul căpitan aduce vasul la debarcader. Am călătorit jumătate de ceas pe lacul Colibița din Călimani, prilej cu care am admirat un peisaj încântător și o stațiune care, peste ceva vreme, are șanse să ajungă perlă a turismului montan românesc. Deocamdată e „crudă”, lumea n-o prea știe, n-are dotări elementare –
apă curentă, canalizare – și, în pofida faptului că-i, totuși, ofertantă și relativ ușor accesibilă (un al doilea drum de acces se asfaltează de zor în zona Bârgaielor), hărțile turistice uzuale „Amco Press” și „Cartographia” nici n-o menționează. Până una-alta, aici fiecare se descurcă așa cum poate și cum se pricepe. De aici a și pornit discuția cu dl Lutz Noack, mai marele măruntei Casei de Oaspeți „Licht am Gee” („Lumina lacului”) , între altele și marinar de apă dulce la comanda vaporașului cu care-și plimbă oaspeții pe oglinda lacului umbrit de crestele Călimanilor. Cât se poate de neamț în toate cele, Noack trăiește în țara noastră de mai bine de două decenii; încă n-a izbutit să ne învețe limba cum se cuvine, dar ne-a sesizat cu bună intuiție virtuțile și metehnele.
E un personaj pitoresc, așezat, tonic pentru interlocutor, chiar dacă mai apar și pasagere dificultăți de comunicare. După ce deplânge, asemenea celorlalți manageri de pensiuni ce i-am întâlnit în Bucovina și-n Maramureș, lipsa de-a dreptul dramatică de personal (la „Lumina lacului” Noack și-a adus două slujnice din Germania!), ne invită să-i admirăm spectaculoasa colecție de… șepci și pălării. Nu-i de lepădat: vedetă e șapca lui Michael Shumacher, purtată într-un turneu de formula 1. O încadrează zeci de alte piese, una mai interesantă și mai pitorească decât cealaltă: pălării ale vânătorilor austrieci, elvețieni, germani, șepci de general „ceaușist”, de polițai român (să fie dintr-acelea azvârlite peste gard la Cotroceni?), de amiral german, de căpitan de fregată, de judecător în Transilvania veacului XIX, de parașutist, de pilot, de pompier rus, de… de…
E-un original dl Noack, dar, cum se va vedea, nu numai atât. A cumpărat locșorul înverzit de pe malul lacului Colibița în vremea în care aici nu se construise mai nimic. Și cum nici azi nu există o rețea de distribuție a apei, darămite atunci, într-o primă urgență era găsirea unei soluții. A săpat pe pământul lui un puț tubular, a pus pompă submersibilă și la gura țevii au apărut primele picături. Numai că tot atunci și-au făcut apariția și autoritățile, care… i-au sigilat un apometru la gura țuțuroiului: apa se plătește! Neamțul nu se lasă, scociorăște în coasta muntelui, nimerește pânza freatică și din nou, minune, curge apa! Și din nou apar „organele”, care-i montează al doilea apometru, la fel de sigilat: vrei apă, scoate banii! Raționând nemțește, Noack nu izbutește să priceapă de ce trebuie să plătească unei entități ce n-are fir de contribuție în toată tărășenia, și întreabă dacă în restul României țăranul este taxat când scoate găleata din fântâna strămoșilor. Sper să nu dea idei fiscului hămesit după încasări! Dar să vedem pe cine taxăm atât de neiertător. De mai bine de două decenii, Lutz Noack, cetățean de onoare al municipiului Botoșani și desemnat între cei „Zece pentru Botoșani”, suportă zilnic costul hranei pentru mai bine de 100 de copii sărmani (cei mai mulți țigani), le asigură îmbrăcăminte, rechizite, program after school, asistență medicală, medicamente și-i aduce periodic, în serii, la Colibița, unde-i plimbă pe cărările munților și pe lac, cu vaporașul electric. 1.500 de familii sărmane din săracul județ Botoșani, unde funcționează Societatea lui Noack, primesc de patru ori pe an ajutoare aduse cu tiruri de 40 de tone – și tot așa înainte. Milioane și milioane de lei drenează Noack dinspre Germania către nord-estul românesc, iar noi îl punem să plătească apa ce-o beau copiii, scoasă din propria-i ogradă!
Am deslușit în opera caritabilă nemțească și un discret filon religios, ceea ce ar justifica suspiciunea de prozelitism interesat. Se pare că nu-i chiar așa: titulatura Societății înregistrată la Tribunal (care, de altfel, îi este și deviză) explicitează: „Eu rămân credincios”. Voluntarii lui Noack acordă egal sprijin copilului amărât din familii ortodoxe, catolice, protestante, adventiste ș.a. fără condiționări, singura și generoasa finalitate a demersului fiind aceea de sprijin pentru a rămâne credincios religiei tale. Nu cred că ar conta prea mult în bugetul „Luminii lacului” aiuristica taxă pe apa băută de copii, dar stupiditatea gestului spune multe.
Despre alt neamț, în tableta viitoare.