Turneele finale mondiale îi priesc în mod deosebit lui Miroslav Klose, la ultimele trei înscriind cinci, cinci și respectiv patru goluri. La europene, însă, nu i-a mers la fel de bine. În 2004, deci la doi ani după ce înscrisese cinci goluri la primul său mondial, selecționerul de atunci al Germaniei, Rudy Voeller, un vârf perceput ca fiind mai talentat la vremea lui decât Miro Klose, a mers în atac pe mâna unui cuplu format din Bobic și Kuranyi, folosindu-l pe Klose doar ca substitut, în două meciuri din grupă. Poate nu-i doar coincidență, dar Germania a părăsit rușinos turneul care avea să fie câștigat de greci, după două egaluri cu Olanda și Letonia (ultimul 0-0!) și înfrângere în fața Cehiei.
La următoarele europene, în 2008, organizate de Austria și Elveția, Klose s-a deblocat în faza eliminatorie, înscriind câte un gol în sferturi și în semifinală. În finală, Germania a dat peste o generație spaniolă gata să scrie istorie și n-a mai mișcat. La actualul turneu final, Klose este rezerva lui Mario Gomez, prinzând mereu minute bune în reprizele secunde. Mărturisesc că așteptam un gol al său și iată că acesta a venit tot în sferturi, când surprinzătorul selecționer Joachim Loew l-a folosit titular. Nefiind în general un suporter al nemților, așteptam golurile sale mai ales pentru celebrul flic-flac. De ani buni a renunțat la acrobații, în urma problemelor la coloană, dar a continuat să înscrie pe oriunde s-a dus.
Acum, că a înscris și la acest turneu final, poate privi fără mânie înainte și să se bucure de fotbal. Se găsește pe locul doi în clasamentul golgheterilor la naționala Germaniei, cu patru în urma celor 68 înscrise de Gerd Mueller. Este utopic să-și imagineze cineva că îl va putea ajunge în cele două meciuri, sau poate doar unul, care urmează. Iar de la toamnă, la cei 34 de ani ai săi, împliniți chiar în ziua primului meci, cu Portugalia, probabil că multe se vor schimba.
De-o fi una, de-o fi alta, măcar la meciul de retragere ar fi frumos să ne mai ofere un flic-flac, așa, de dragul vremurilor apuse…
