Municipiul Suceava va avea în curând un muzeu de artă. Cu câteva săptămâni în urmă, președintele Consiliului Județean, Gavril Mîrza, a făcut cunoscut faptul că o parte din imobilul în care funcționează Centrul Militar Județean (imobil situat pe strada Alexandru cel Bun, în spatele clădirii Primăriei) va căpăta această destinație. Pentru amenajarea corespunzătoare a acestui spațiu (circa 2200 mp) se va recurge la obținerea unui credit de 100 miliarde de lei vechi. Câteva sucursale bancare sucevene s-au arătat deja interesate să crediteze Consiliul Județean cu această sumă. Spațiul va fi preluat de Complexul Muzeal Bucovina (CMB), care va instala acolo Secția de Artă a instituției, secție care gestionează circa 1.400 de piese artistice (aproximativ 600 de lucrări de pictură, 130 de sculpturi, peste 500 de lucrări de grafică, 50 de icoane din sec. XIX-XX, precum și piese de artă decorativă), care, din lipsa spațiului de expunere, sunt în momentul de față păstrate în depozit. Perimetrul acestui muzeu va cuprinde însă și galerii destinate expozițiilor temporare, precum și spații pentru concerte și audiții muzicale. Realizarea la Suceava a unui muzeu de artă este, cu siguranță, un proiect care are nevoie de o susținere majoritară, în care trebuie să se implice atât colectivul de specialiști din cadrul CMB, breasla artistică suceveană, cât și „consumatorii” iubitori de cultură. De aceea am și preluat câteva opinii, care, desigur, nu așează lucrurile sub spectrul definitivului, dar conturează o oarecare viziune asupra a ceea ce ar trebui să fie această nouă instituție muzeală.
– „O nouă clădire ar permite o relaxare a patrimoniului”
„Prezența la Suceava a unui muzeu de artă – spune directorul general al CMB, CONSTANTIN-EMIL URSU – cred că este mai mult decât binevenită din mai multe considerente. Un prim motiv ar fi acela al colecțiilor deja existente, care, din păcate, stau în marea lor majoritate în depozit. Chiar dacă condițiile de conservare sunt cele normale, e păcat totuși că, atât publicul sucevean, cât și turiștii, nu pot avea acces la lucrări importante aparținând unor artiști plastici din acest spațiu. Sunt și artiști puțin cunoscuți și am avut prilejul să asistăm la explozia, dacă putem spune așa, de nume bucovinene în albumul „Un secol de arte frumoase în Bucovina”. Un câștig ar fi pentru artiștii plastici contemporani, care se vor putea bucura de un spațiu expozițional corespunzător. Cu siguranță, inclusiv colecțiile noastre vor crește prin donații, întrucât un muzeu oferă o siguranță în plus față de o colecție obișnuită. Mă gândesc și la elevii liceului de artă, care vor beneficia de un spațiu propice pentru dezvoltare artistică, acesta însemnând, pe lângă posibilitatea expunerii unor lucrări, și posturi care vor putea fi ocupate de tineri cu studii de specialitate. Un alt câștig ar fi cel turistic; nu puțini sunt vizitatorii care întreabă de un muzeu de artă. Obișnuiți în orașele mari cu muzee similare, e firesc ca unii vizitatori să dorească să vadă o asemenea instituție și la Suceava, mai ales că noi încercăm să păstrăm vie identitatea Bucovinei, ori, prin ceea ce oferim acum, doar o mică parte din valorile artistice pot fi vizionate, iar un muzeu de artă ar rezolva această problemă. Evident, partea de depozit este foarte importantă, spațiile sunt restrânse și atunci o nouă clădire ar permite o relaxare a patrimoniului și, chiar dacă se vorbește puțin despre importanța acestui patrimoniu, este știut faptul că patrimoniul cultural național face parte integrantă din rezerva bugetară a României. Cu cât acest patrimoniu este mai dezvoltat, cu atât muzeul este mai important și, probabil în scurt timp, va trebui să purcedem și la clasarea muzeului și-atunci, cu cât patrimoniul va fi mai valoros, cu atât gradul instituției muzeale va fi mai mare. Aceasta ar atrage după sine posibilități mai multe de finanțare, de specializare, etc. Mă gândesc și la donatorii care dețin astăzi lucrări rare. Experiența mea de la Piatra Neamț este concludentă. Am constatat că sunt destui donatorii care, având de-a face cu un muzeu de artă, își lăsă lucrările în grija acestei instituții. Ori, la Suceava, din păcate, donatori sunt foarte puțini în acest moment tocmai din cauza lipsei unui spațiu adecvat”.
– „Ideea acestui muzeu este forma prin care autoritatea locală are înțelepciunea de a mai face un compliment celor care dau până la urmă sensul spiritului acestui loc”
„Ideea de muzeu – subliniază criticul de artă și eseistul ieșean VALENTIN CIUCĂ, autorul monumentalului album „Un secol de arte frumoase în Bucovina” – cred că s-a născut din nevoia omului de a conserva valorile și a pune în dialog, într-un fel, clipa prezentă cu ceea ce numim, oarecum convențional și foarte vast, eternitatea. Cred că fiecare artist are, ca un maximum de plenitudine profesională, dorința de a fi acceptat într-un muzeu. Un muzeu de artă la Suceava este un elogiu pe care clipa prezentă l-ar aduce spiritualității acestui spațiu trecând la oficializarea valorii. Ar fi un gest de a aduna în spațiul care oricum este privilegiat la nivelul culturii naționale, Bucovina, prin tot ceea ce înseamnă cultură populară, prin straturile succesive prin care s-au sedimentat formele de exprimare artistică, până la arta cultă din zilele noastre, valorile pentru care au trudit mai multe generații. Generații a căror trudă nu trebuie să fie zadarnică; ea trebuie să se întoarcă către cei pentru care a fost creată. Ori un spațiu de acest tip, pe lângă expoziția de bază a clasicilor și secțiunea clasicilor momentului, ar putea avea și o zonă a proiectelor utopice. Mi-a spus odată marele sculptor Ovidiu Maitec că a fost invitat undeva în America de Sud la o expoziție care se numea «Proiecte Imposibile». Răspunsul său a fost «sunt pentru prima oară interesat să particip». De aceea aici o secțiune cu proiecte utopice ar arăta cum pe axa timpului, de la cultura populară și până la formulele moderne de astăzi, încă mai este loc de evoluție, pentru că spiritul uman este vast și etern. Ideea acestui muzeu este forma prin care autoritatea locală are înțelepciunea de a mai face un compliment celor care dau până la urmă sensul spiritului acestui loc. Ar fi un nou centru de focalizare a celor mai importante energii artistice, pentru artiștii suceveni, și când spun asta mă gândesc și la cei care gravitează în același spațiu cultural până la Cernăuți și mai departe, care, adunate la un loc, ar arăta fără echivoc care este specificul, valoarea, zona inconfundabilă a identității cultural-spirituale pe care o reprezintă arta și cultura din Bucovina. În spiritul edificiilor moderne pe care le cunosc, asemenea spații sunt multifuncționale. Ar putea chiar să se numească Centrul de cultură și artă. S-ar putea apela și la donații care ar însemna întoarcerea unor fii risipitori acasă, a celor care s-ar simți onorați că orașul sau locurile în care s-au plămădit ca oameni și ca artiști le oferă un spațiu în care să-și prezinte creațiile. Viața trebuie mobilată cu elemente care să-l facă pe om să creadă că trăiește bucuria unui continuu umanism”.
– „Un muzeu de artă este un lucru care ține de eticheta culturală a orașului”
„Dac-ar fi să încercăm să caracterizăm Bucovina prin două cuvinte polare, orgoliu și modestie – spune artistul plastic MIRCEA DĂNEASĂ – Bucovina se caracterizează prin orgoliu. Dar trebuie să conștientizăm faptul că orgoliile trebuie susținute prin realizări. Realizările dau identitate. Identitatea Bucovinei nu poate fi susținută numai prin trecutul istoric. Bineînțeles că existența unui muzeu de artă vine să confere identitate culturală. Problema este, avem o astfel de identitate culturală prin valori contemporane, sau suntem nevoiți să ne întoarcem iar la Ștefan cel Mare, la valorile înaintașilor noștri, realizate cu precădere în evul mediu, ca să avem cu ce să ne mândrim? În afară de bazar trebuie să construim și valori care sunt perene. Existența materială trebuie însoțită și de valori spirituale, care au caracteristica perenității, valori care spun ceva unui viitor pe care noi nu-l vom mai apuca. Un om responsabil este foarte sensibil la ceea ce se va spune despre el peste 10, 100, 300 de ani. Cred că ar trebui să existe o strategie managerială a fenomenului care ține de identitatea culturală. Prin identitate culturală o civilizație dăinuiește. Fără identitate culturală, dispare. Un muzeu de artă este un lucru care ține de eticheta culturală a orașului, o etichetă la care trebuie să țină în primul rând edilii. Cultura este un lucru important, dar nu poate fi realizată virtual; este un fenomen concret și de aceea are nevoie de o infrastructură. Muzeele sunt infrastructură pentru cultură. Un muzeu în afară de faptul că înseamnă o colecție de valori, poate să fie și un laborator, un studio viu în care să se producă valori. De ce să fie atâtea tipuri de învățământ de artă finanțate de la bugetul local sau guvernamental, când poate fi o formă bine chibzuită, cu bun buget chiar mai mic, dar care să producă efecte de amploare. Dacă autoritățile s-au gândit la un astfel de muzeu este meritoriu, dar din start trebuie precizat faptul că este foarte important cu ce competențe se va face, ce oameni vor fi implicați în materializarea acestei idei”.
– „Prin înființarea unui muzeu de artă, Suceava intră în normalitate din punct de vedere cultural”
„Prin înființarea unui muzeu de artă, Suceava intră în normalitate din punct de vedere cultural”, susține artista plastică OANA RUXANDRA HRIȘCĂ. „Ce înseamnă un Muzeu de artă ?”, pune ea întrebarea și răspunde imediat în continuare: Un focar de cultură, un loc unde întâlnești valoarea; o punte între trecutul și prezentul artistic, o șansă pentru viitor; un locaș de cultură în care să te plimbi printre maeștri; un rai al împătimiților de artă, cât și un curs permanent de artă pentru toți sucevenii și oaspeții lor; o sursă de admirație și inspirație pentru învățăcei; „kilometru zero” pentru cultura suceveană; un vis împlinit al mai multor generații de artiști; o memorie culturală; o amprentă cromatică artistic-vizuală lăsată în cenușiul asfaltului și al betoanelor; o evadare din concretul material, din banalitate, într-o lume estetică, misterioasă”.
– „Dacă este nevoie de ajutorul nostru la cea mai generoasă idee de la „Schimbarea Lumii” încoace, noi suntem gata de acțiune”
“Fără îndoială – declară și artista CAMELIA RUSU-SADOVEI – pledez în favoarea acestei inițiative de înființare a unui muzeu de artă la Suceava și nu pot decât sa mă bucur că, după atât de mult timp, cineva s-a gândit și la „biata” colecție adunată și catalogată între rafturile înguste din depozitele CMB. Cu toții știm că Voronețul face parte din patrimoniul național, că Moldovița face parte din patrimoniul planetar, că Probota este una dintre cele mai frumoase bijuterii arhitectonice ale stilului bizantin, dar uităm de artiștii fără de care aceste lucrări de mare dăruire și har nu ar fi luat întrupare materială. Pentru o regiune geografică atât de încărcată de istorie veche și nouă, cu o contribuție în patrimoniul artistic de o asemenea anvergură, deschiderea unei secții de artă vizuală a Muzeului Bucovinei pare nu doar necesară, ci are o indiscutabilă stringență. Datorită unor fericite împrejurări în care am colaborat cu personalul curatorial al colecției de artă, am descoperit desigur și colecția lucrărilor premiate în cadrul concursurilor naționale „Voronețiana”, o inițiativă care, pe an ce trece, devine tot mai restrânsă ca arie de desfășurare, din motive ce țin cel mai probabil de suportul financiar. Deschiderea unui muzeu de artă ar putea nu doar resuscita această competiție valoroasă, ci ar putea să devină baza unei secții de artă contemporană, căci, în pofida vicisitudinilor cel mai adesea birocratice și fiscale, arta contemporană trăiește pretutindeni unde există artiști și iubitori ai artei. Pleiada de nume mari ce-și au originea pe aceste meleaguri aparține artei românești de ieri și de mâine. Recunoașterea lor artistică este făcută atât la nivel național, cât și internațional și nu cred că poate exista o monedă mai puternică în păstrarea identității culturale naționale decât cea a artelor vizuale. Așa că, dacă este nevoie de ajutorul nostru la cea mai generoasă idee de la „Schimbarea Lumii” încoace, noi suntem gata de acțiune”.
Tiberiu COSOVAN
