Un moment de fericire cu Dumnezeu

Domnul ne cheamă să ne oprim, să facem o pauză pentru a-L întâlni și a-L proslăvi: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu”, spune El (Psalmul 45, 10). Duhul Sfânt ne cheamă să ne afierosim lui Hristos și, prin El, Tatălui. Aceasta se face oferindu-I puțin (sau mult!) timp – zece minute, un sfert de ceas, o oră… Să-i afierosim momente bune, nu doar „timpul pierdut” – iar dacă tot avem timp de… pierdut, mai bine să i-L dăm lui Dumnezeu. De multe ori, cel mai bun moment din timpul nostru este dimineața, înainte de agitația gândurilor minții – sau, în orice caz, cel mai devreme cu putință, înainte de a pleca la lucru sau după ce încep copiii orele la școală. Putem să aducem o jertfă în acest moment – atunci când sunt atâtea de făcut!
Să ne oprim, să-I acordăm timp lui Dumnezeu nu ar trebui să fie o obligație anevoioasă, o datorie pe care să o săvârșim pentru a fi creștini „corecți”! Să ne oprim din dragoste, din plăcere, pentru fericirea de a petrece un bun moment cu Domnul și Prietenul vieții noastre! Când iubim pe cineva, căutăm toate mijloacele pentru a afla și a fi cu această persoană: alegerile se fac ușor, iubirea ne călăuzește spre ce este mai bine, fără a neglija totuși alte persoane. Să afierosim cel mai bun timp al nostru – și din inima noastră, din gândul nostru – Domnului, și vom avea o mulțime de timp să-i dedicăm, tot din iubire, aproapelui nostru. Iubește-L pe Domnul din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți: iubirea se traduce în timp. Cât timp petrecem la telefon, la calculator, să ne citim mesajele sau să scriem e-mail-uri? Oare Domnul nu este Interlocutorul și Corespondentul privilegiat?
Cel mai mulțumitor pentru noi nu este sentimentul datoriei religioase săvârșite, ci este darul pe care Domnul îl face El Însuși celui sau celei care își acordă timp pentru a I se afierosi. Să-I acordăm vreme lui Dumnezeu și vom vedea că Dumnezeu are și oferă timp pentru noi! Vom fi foarte surprinși de disponibilitatea Lui… Și, totuși, Domnul Iisus este atât de ocupat! Are atâtea de făcut! Are atâta spre a fi! Are atâta de iubit! Cum face, oare?
El Se retrage… Vedem în Sfânta Evanghelie că Iisus, Dumnezeu Omul, ne oferă exemplul acestei retrageri pentru a fi cu Tatăl (Matei 16, 13; Marcu 1, 45; 8, 27; Luca 5, 16). Domnul Tată-Fiu-Duh nu este întotdeauna în lucrare și în „a face”: retragerea Lui este un exemplu. Să nu vorbim despre „odihna” unui Dumnezeu obosit! El Se retrage, Se adună în Sine; Se consacră Sieși. Dumnezeu Se odihnește în acest timp (a șaptea parte a timpului), pentru a Se bucura în iubirea treimică: Dumnezeu Își face timp pentru Dumnezeu! Și Își face timp pentru Om. Și noi avem un timp (a opta parte a timpului!) pentru El: să sfințim duminica. Este un timp care nu ne aparține, el Îi aparține Domnului, iar noi I-l restituim oferindu-I-l spre a ne bucura și noi întru iubirea și comuniunea cu El și cu frații noștri. Iar Hristos spune aceasta: dacă cineva Mă iubește, vom veni la el și vom face locaș la el (Ioan 14, 23). Găsește-ți răgaz pentru a-L iubi pe Domnul și vei vedea cât de mult vei fi covârșit de prezența Lui!
(Doxologia.ro)