Un misionar rugător și discret

În timpul arhipăstoririi fericitului întru pomenire patriarh Justinian, la Catedrala Sfintei Patriarhii din București au slujit mulți părinți monahi înzestrați cu daruri speciale puse în slujba Bisericii Mântuitorului Hristos dintre care amintim: arhim. Benedict Ghiuș, arhim. Paulin Leca, arhim. Ghervasie Crețu, arhim. Justinian Dalea, arhim. Gherontie Ghenoiu, arhim. Ambrozie Filiuță, arhim. Grigore Băbuș, protos. Iasim Neagu, protos. Maxim Mereanu și alții. Despre unii dintre ei nu se mai știe aproape nimic, deși viața și slujirea lor au însemnat foarte mult în vremea aceea pentru Sfânta noastră Biserică.
Arhimandritul Justinian Dalea a fost pentru o perioadă de timp duhovnic, preot slujitor și mare eclesiarh la cea dintâi biserică a Patriarhiei Române. Anii săi de slujire au coincis cu cea mai grea perioadă a dictaturii comuniste când Biserica, ierarhii, preoții și credincioșii ei au avut mult de suferit. În fața acestei opresiuni Biserica a luptat cu perseverență prin lucrarea misionară a monahilor și preoților de enorie, între ei aflându-se un grup ales de ieromonahi de la Catedrala Patriarhală și Mănăstirea Antim din Capitală. Aceștia au constituit un grup de rezistență prin rugăciune și cuvânt viu de învățătură, în vremea când autoritatea seculară încerca să stingă ultimii cărbuni ai Rugului Aprins.
Biografie
Justinian Dalea s-a născut la 4 octombrie 1914 în localitatea Bocșa Română, raionul Reșița, județul Caraș-Severin, din părinții Ioan și Florica. După studiile primare, gimnaziale și liceale urmate în Banat s-a înscris la vestita Facultate de Teologie din Cernăuți pe care a absolvit-o în anul 1937. A avut profesori mari care confereau valoare specială facultății, de asemenea colegi cu vocație sacerdotală, unii dintre ei devenind ulterior personalități de ținută ale Bisericii Ortodoxe Române. După absolvirea studiilor universitare a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, în ajunul sărbătorii Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul din anul 1938, de către starețul arhimandrit Melchisedec Dumitriu, naș de călugărie fiindu-i ieromonahul Grigorie Cobzaru. În același an a fost hirotonit ierodiacon la ziua hramului Mănăstirii Văratic, 15 august, de către mitropolitul Moldovei și Sucevei, Nicodim Munteanu, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Tânărul monah s-a întors în ținuturile natale funcționând ca prefect de studii la Academia Teologică din Caransebeș până în anul 1940, apoi diacon și preot slujitor la Catedrala Episcopală din Caransebeș vreme de doi ani. A fost hirotonit ieromonah la 25 martie 1940 de către episcopul Vasile Lăzărescu la Caransebeș, iar la 29 mai 1942, hirotesit protosinghel la Timișoara.
Activitate
Activitatea sa de slujire a continuat în Arhiepiscopia Timișoarei până în anul 1951. A fost preot la Catedrala mitropolitană, exarh și duhovnic la Mănăstirea Timișeni. În această calitate s-a îngrijit de construirea unor clădiri la Mănăstirea Timișeni și a unei frumoase troițe așezate în fața bisericii. Printre credincioșii și monahii pe care i-a îndrumat atunci s-a numărat și părintele Teofil Părăian, arhimandritul și duhovnicul de mai târziu, care-l evoca printre sfătuitorii și binefăcătorii săi din tinerețe.
În urma inspecțiilor pe care le făcea periodic la mănăstiri înainta ierarhilor rapoarte prin care încerca înviorarea monahismului în zona respectivă.
Activitatea lui s-a împletit atunci cu cea a cuviosului protosinghel Vichentie Mălău de la Vasiova, călugăr cu viață sfântă și apreciat misionar de la jumătatea veacului al XX-lea. Părintele Justinian Dalea a încercat să înființeze chiar școli monahale vorbind călugărițelor în fiecare zi două, trei ore, după un plan metodic atent întocmit.
În anii 1951-1952 a fost viețuitor în Mănăstirea Antim, iar între 1 septembrie 1952 și 1 noiembrie 1953 a activat ca preot slujitor la Mănăstirea Agapia. În perioada 1 noiembrie 1953 – 1 octombrie 1956 a funcționat ca profesor și spiritual la seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț.
S-a remarcat și ca autor de piese religioase, elevii seminarului interpretând la marile sărbători după scenariul alcătuit de părintele Justinian. Atmosfera academică și duhovnicească din seminarul nemțean a fost mult apreciată, corpul profesoral al școlii fiind ilustrat de numeroase personalități ale vieții bisericești, între care și câțiva monahi vestiți. Dintre ei Justinian Dalea și Benedict Ghiuș aveau să revină la București, răspunzând chemării patriarhului Justinian de a sluji la Catedrala patriarhală.
Până în anul 1976 – timp de 20 de ani -, părintele Justinian Dalea a slujit la Catedrala patriarhală ca preot, iar din 1963 ca mare eclesiarh. Pe lângă ascultările specifice unei catedrale, părintele Justinian Dalea a avut și preocupări cărturărești, dintre care amintim scrierea mai multor predici și a unor studii de cateheză. Pentru întreaga sa slujire, patriarhul Justinian Marina l-a răsplătit acordându-i rangul de arhimandrit și mai apoi distincția Crucea Patriarhală.
În anul 1976, arhimandritul Justinian Dalea a mers să slujească ca misionar peste Ocean, în eparhia arhiepiscopului Victorin Ursache, pe care-l cunoștea din obștea Mănăstirii Neamț. Arhiepiscopul Victorin Ursache, înconjurat de câțiva monahi români, a semănat pe continentul nord-american semințele Evangheliei, învățătura filocalică și frumusețea trăirilor românești cu întreg tezaurul de datini și obiceiuri aduse de pe pământul străbun.
Calea misionar – pastorală
Zelul misionar-pastoral și administrativ al părintelui Justinian Dalea a dat roade bogate în California, Arizona, Alliance – Ohio, Winnipeg și New Westminster unde s-a implicat în construirea unor biserici și mai ales la modelarea sufletelor românilor aflați departe de casă. Parohiile la care a slujit au fost vizitate de numeroși ierarhi și clerici români și de membrii unor delegații ale Bisericii Ortodoxe Române, participante la întruniri intercreștine în SUA și Canada.
În anul 1998, arhim. Justinian Dalea a revenit pentru totdeauna ACASĂ, stabilindu-se la Mănăstirea Văratic, unde fusese hirotonit cu 50 de ani în urmă. Bătrân și bolnav, fără rudenii și cunoscuți, a petrecut ultimele luni de viață în rugăciune, reculegere și liniște, încredințându-și sufletul în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.
Arhimandritul Justinian Dalea a fost un monah misionar în țară și departe în lume, urmând astfel modelul Sfinților Apostoli care au răspândit Evanghelia Mântuitorului Hristos până la marginile pământului. A trecut, asemenea ucenicilor Domnului, prin încercări, mari strâmtorări, singurătate, umilințe și lipsuri de tot felul.
Numele său a rămas înscris în pomelnicul Catedralei patriarhale mai ales datorită slujirii din vremurile de încercare când Biserica a înfruntat, cu răbdare, demnitate și jertfă opresiunea abuzivă a regimului ostil timp de o jumătate de veac.
(arhim. Timotei AIOANEI, sursa: www.ziarullumina.ro)