Unul dintre marii producători de mere din Fălticeni este Ioan Florea. Afacerea este în exclusivitate una de familie și este axată doar pe cultivarea merilor. În ciuda greutăților și a lipsei de sprijin din partea statului, producătorii de mere fălticeneni se încăpățânează să reziste pe piața mărului, deși se confruntă cu acerba concurență a fructelor de import. Inginer horticol pensionar, Ion Florea cultivă mere de 36 de ani și spune că a fost întotdeauna atras de acest fruct, care l-a fascinat. „Mărul are o frumusețe aparte. Mereu m-am ocupat de cultivarea lui și nici nu aș putea face altceva”, afirmă el. Împreună cu soția și familiile copiilor lor are o livadă de 19 hectare de măr pe rod.
Au început în 1997, „de la iarbă verde”, cum spune el. Fiul, inginer electromecanic, n-a profesat nici o zi în meseria pentru care s-a pregătit. A urmat un masterat în protecția plantelor la Universitatea din Iași și se ocupă de livadă. Nora are grijă de contabilitate, iar fiica și ginerele, chiar dacă sunt profesori, nu se dau în lături să îmbrace salopetele și să se ocupe de livadă. În 1997 Ioan Florea a plantat merii, și-a făcut o casă mare pentru el și pentru copii, depozite pentru mere și platformă pentru utilaje.
Își evaluează ferma pe care o are acum la marginea Fălticeniului la un milion de euro. În 2006 și 2008 familia Florea a mai plantat 9 hectare, cu investiții imense. A adus material săditor din Polonia și a investit circa 10.000 de euro pentru fiecare hectar de livadă.
Proprietarii de livezi nu primesc nici un sprijin de la stat Banii se recuperează greu, chiar și în cazul plantațiilor intensive: mărul rodește din al doilea an, dar producția este de circa 10 tone/ ha; în al treilea an se ridică la 20-25 de tone/ha și abia după aceea ajunge la 30-35 de tone/ha. În Polonia sau Germania, producția este de 40-50 de tone/ha, dar producătorii români merg la 35 de tone.
Kilogramul de mere românești se vinde cu 0,3 euro, de cele mai multe ori în țară, iar din Fălticeni nimic nu merge la export.
„Ajutor pentru înființarea exploatației nu am luat niciodată. Când era Flutur ministru, s-a dat o subvenție de 4 milioane de lei la hectar, apoi a apărut o ordonanță cu 19 milioane de lei, care a anulat-o pe asta. Pentru că eu luasem cele 4 milioane, nu mi-au mai dat 19. Acum a picat și asta cu 19 milioane de lei”, a spus Ioan Florea.
La 500 de mii de lei vechi pe zi, cazare și masă, zilierii nu se înghesuie la cules mere În depozitele pe care le are, cu temperatură și umiditate controlată, încap 400 de tone de mere, dar multe sunt încă pe crengile copacilor. Zilieri dornici să vină la strâns mere nu mai sunt, deși li se asigură cazarea și masa, iar plata este de 500-600.000 de lei vechi pe zi.
„Am fost în toate comunele din Suceava și Botoșani, nu găsești oameni să vină 25 de zile la cules mere. Mulți sunt plecați în străinătate, celor rămași acasă, care sunt fără serviciu, nu prea le e dragă munca… Pleci după 5-7 oameni și dacă vii cu doi. Acum mi-a promis un prieten din Iași că-mi găsește câțiva oameni. Sunt ani grei pentru noi, cultivatorii de mere”, spune fermierul. Alți proprietari de livezi din zona Fălticeni merg tocmai în Republica Moldova după oameni care să vină la cules.
Ioan Florea afirmă că ar încerca și o semi-industrializare a merelor care nu sunt optime pentru consum, a „căzăturii”, dar investițiile sunt mari și bătălia pentru piață, grea. Spune că mai are de înlocuit cu plantații tinere încă 15 ha de livadă, ceea ce îl va costa vreo 6 miliarde de lei vechi, iar merele le vinde în piețe, în județele din jur. Nu are contracte ferme care să-i asigure desfacerea.
2008 a fost cel mai rău an pentru pomicultorii din Fălticeni Urmărește cu îngrijorare evoluția euro și dolarului și se așteaptă ca efectele crizei economice mondiale să atingă și România. Spune că familia sa trăiește relativ modest, din pensii și salarii pentru că toți banii rezultați din vânzarea merelor se duc la investiții.
„Anul acesta a fost un an grozav de rău. Perioada de vegetație a întârziat, apoi a fost caniculă, fructele s-au maturat mai târziu ca niciodată. Apoi, a fost o cădere masivă de fructe, cum n-am văzut de când lucrez eu în acest domeniu: 20-25 la sută din producție a căzut. Ce a rămas depozităm și trebuie să vindem până la Paști”, afirmă Ioan Florea.
De programele cu finanțare europeană s-a ferit pentru că nu are încredere în stabilitatea sistemului bancar românesc -„cine știe încotro o iau dobânzile”.
În ciuda tuturor greutăților, muncește în continuare 14-16 ore pe zi pentru a cultiva fructele care i s-au lipit de suflet și care, până la urmă, îi asigură traiul lui și al familiei: merele.
