Un grup organizat…

Călătorind la poalele muților, din spre Cornu Luncii către Humor, aproape că nu distingi semnele toamnei. Câmpu-i încă verde, ulmii și stejarii își păstrează frunzișul neatins de tonurile ruginii ale mijlocului de septembrie, apa Moldovei, tulbure și răsfirată, vestește că a plouat zdravăn undeva, în și mai nordul nordului, așa că poate, curând, or să se ițească și hribii cenușii de toamnă. Și totuși, ceva lipsește dulcelui peisaj bucovinean. Încă nu-mi dau seama ce – ba da, iată, cuiburile berzelor sunt pustii. Au plecat într-ale lor, lăsându-ne cu ale noastre mărunțișuri lumești: politicale, fotbal beteag, pensii, talk-show-uri, Georgia, Obama, Insula Șerpilor și alte asemenea, care azi ard și mâine, pier.
La stopurile dintre Gura Humorului și Vama se așteaptă în prostie, așa că, până prind rând, foiletez volumul de documente achiziționat dimineață dintr-un anticariat ieșean. Claxoane: s-a înverzit semaforul, dar nu mă-ndur să las pagina plină de „să vezi și să nu crezi!”, așa că trag pe dreapta și dau citire până la capăt minunăției de referat ornat cu ștampila „strict confidențial” („Agresiunea comunismului în România”, vol. II, pag. 67) semnat în 1952 de Leonte Răutu. Se intitulează „Cu privire la activitatea dușmănoasă a lingviștilor Al. Rosetti, Iorgu Iordan și Al. Graur”. Te ia cu frig: adie a pușcărie, mai ales când citești apostila „activitatea celor trei lingviști urmează a fi examinată (și) de organele de stat”. Adică anchetă, tribunal, condamnare. De la bun început te întrebi ce naiba poate fi dușmănos și contrarevoluționar în truda unor oameni de știință ce dezbat problemele limbii române, până într-atât încât să fie catalogați ca „grup organizat de dușmani”. Brrr! Principalul reproș: ei tratează „probleme de importanță minoră, ocolind în mod demonstrativ problemele fundamentale ridicate și rezolvate de tovarășul Stalin”.
Păi, dacă le-a rezolvat genialul Stalin, la ce bun să le trateze și „grupul organizat”? Ce-i rezolvat, e bun rezolvat! Rămân mărunțișurile, dar, cum se va vedea, nici asta nu-i permis. După ce se emit aspre aprecieri la adresa fiecăruia dintre cei trei („Al. Graur are o falsă reputație de lingvist de valoare”; „Iorgu Iordan, spre deosebire de Rosetti, are oarecare valoare științifică”) se merge în adâncimea analizei, constatându-se nemărturisite simpatii pentru „școala idealistă a lui Saussure”. Am mari îndoieli că Leonte Răutu barem auzise despre Saussure, fondatorul lingvisticii moderne, despre lingvistica diacronică și lingvistica sincronică, ori știa să facă distincția elementară dintre limbaj, limbă și vorbire; nici nu era nevoie, câtă vreme revista moscovită „Voprosî iazîkoznania” tocmai îl înfierase pe Rosetti ca „reprezentant al idealismului”, declarându-l mârșav adept al odiosului Saussure. Argumentele referatului sunt (citite acum) de tot hazul: articolele lui Graur iau în discuție „noțiunea copil nelegitim, altul, cuvântul latinesc venalis (corupt), al treilea, termenul slugărnicie. Considerăm că nu poate exista îndoială cu privire la intenția contrarevoluționară.” Sigur, se vede de la o poștă! Un alt cap de acuzare, de astă dată para-științific: fiind ambasador la Moscova, Iorgu Iordan „s-a ocupat cu afaceri veroase – contrabandă cu blănuri”.
Evident dușmănoasă este atitudinea aceluiași Iordan, care, în revista „Cum vorbim” a publicat, imediat după lucrarea tovarășului Stalin, articolul cu titlul „Obraznic” (o lingvistă discuta originea termenului). Cu siguranță că o astfel de paginație nu putea fi decât o aluzie, la rândul ei obraznică! Iar Graur se arată și mai parșiv: „în proiectul de ortografie al lui Graur se dau următoarele exemple de prescurtări: P.C.R., U.T.M. și I.C.A.S. (care se ocupă de strângerea gunoaielor), sugerându-se fără putință de tăgadă că toate cele trei prescurtări ar fi de același calibru. Ca să nu mai vorbim despre condamnabila poziție antisemită a lui Iordan, care, la capitolul substantive compuse, dă și exemplele „iudeocomunist” și „iudeomasonerie”. Ce, exemplele nu trebuie să fie, la rândul lor, juste? Dacă mai ținem seama și de faptul că Rosetti i-a publicat cândva pe „teoreticienii legionari” Eliade și Cioran, că Iordan își permite să menționeze, la modul șopârlist, alături de substantivul „colhoz” și verbul „a colhozi”, dar mai ales că toți trei nu-și exprimă entuziastă apreciere față de contribuția genială a tovarășului Stalin în chestiunile lingvistice, devine logică și necesară decizia finală: reprezentanții „grupului organizat” vor fi dați afară din toate funcțiile deținute la Institutul de lingvistică, și „vor fi scoși din învățământ ca necorespunzători”.
Astfel de istorie au trăit românii. Noroc că s-a schimbat stopul. Închid cartea, demarez și încerc să uit. Da-i bine să uităm?