Cercetătorii au descoperit cauza mortalității ridicate din timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918 – un grup de trei gene care permitea virusului să invadeze plămânii, provocând o pneumonie gravă, informează Reuters.
Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, prezintă rezultatele testelor efectuate pe dihori – care reacționează la gripă la fel ca oamenii – și indică mutațiile care au transformat o răceală obișnuită într-o pandemie periculoasă.
„Pandemia de gripă spaniolă din 1918 a fost cea mai devastatoare manifestare a unei boli infecțioase din istoria umanității, provocând moartea a aproximativ 50 de milioane de persoane. Am dorit să aflăm de ce virusul din 1918 a provocat pneumonii grave”, a spus Yoshihiro Kawaoka, coordonatorul studiului.
În timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918 au murit 2,5% din persoanele afectate de virus, comparativ cu mai puțin de 1%, în timpul epidemiilor anuale de gripă. Autopsiile efectuate au arătat că majoritatea victimelor (deși erau persoane tinere și cu o stare generală bună) au murit pentru că au dezvoltat forme severe de pneumonie.
Potrivit studiului, dacă majoritatea tulpinilor de virusuri gripale infectează tractul respirator, provocând infecții, în cazul pandemiei din 1918, un complex de trei gene a ajutat virusul să reziste și să reproducă în plămâni. Testele efectuate pe dihori au arătat că cele trei gene – numite PA, PB1, și PB2 – amplifică la nivel pulmonar simptomele gripei, provocând efecte similare cu cele ale pandemiei de gripă spaniolă din 1918.
Majoritatea specialiștilor cred că va izbucni o nouă pandemie de gripă, un virus declanșator „eligibil” fiind chiar H5N1, virusul gripei aviare. H5N1 a fost depistat în Asia, Europa și Africa. Chiar dacă în mod obișnuit nu afectează oamenii, a ucis 247 din cele 391 de persoane infectate, începând din 2003. O mutație a virusului ar putea genera o pandemie, care ar putea ucide milioane de persoane în doar câteva luni.
