Un golan din domeniul artei

Se crede, în chip eronat, că un domeniul astral precum arta este scutit de fenomenul micii corupții. Ca să vă conving de contrariu, o să vă dau un exemplu concret.
Un critic plastic, om cu vorbă grea în branșă, nu ia cuvântul la expozițiile pictorilor, decât în schimbul sumei de 100 de euro și a unui tablou, pe care singur și-l alege.
În plus, deoarece criticul colaborează permanent pe la ziare și reviste, dacă tânărul expozant poftește să se scrie și la gazetă despre arta dumisale, atunci mai scoate din pungă 100 de arginți europeni. Doritori să-și croiască un drum, junii artiști n-au ce face și cotizează. Ce contează 100 – 200 de euro, față de nețărmurirea gloriei ce va să vină?
Șmecherul critic plastic nu-i, cum s-ar crede, un om rupt în fund. A fost, ani în șir, directorul unui studio teritorial al radioului public, de unde-a fost pensionat de doi ani, căci e sărit de șase decenii de viață. În afara banilor și-a altor bunuri, în avuția lui mai poate fi consemnat și-un diabet zaharat.
Dar și-aici se descurcă, pentru că medicii care-l caută nu văd de la el nici un ban. Din când în când, le mai dă câteva tablouri, semnate de autori tineri, necunoscuți, dar de care, în mod cert, vom mai auzi.