CFR a ratat startul. Ca și Milan, anul trecut, ca și PSG sau Real. Mă scuzați pentru alăturare, probabil că ambițiile nu se compară, din moment ce echipele astea nu s-au grăbit să-și concedieze antrenorii. Singura parte bună, cel puțin deocamdată, este că în locul lui Rednic nu a fost adus vreun portughez, ci Grigoraș. Oricum, cu Grig sau fără, după rezultatul și prestația cu Steaua, CFR-ul și-a demis și pretențiile la titlu, dacă le-o fi avut cu adevărat. E ceva ciudat la echipă, ceva care aduce a începutul sfârșitului. Clubul era specializat în a descoperi jucători străini de valoare care luau ochii prin competiții europene și apoi erau vânduți pe bani buni. Tiparul acesta m-a indus în eroare la începutul sezonului, când am considerat “pe neve” că echipa clujeană se va bate cu Steaua la campionat. Sărăcia valorică a jucătorilor străini, pe care am constatat-o între timp, putea fi compensată de Florin Costea, care dăduse destule goluri pentru Severin, de ce n-ar fi dat și pentru CFR?, și de Voiculeț, “il fantasista” de la Pandurii. Iată că aceștia încă nu-și pun amprenta și aici va trebui să lucreze Grigoraș. Cu cât succes, de data asta nu m-aș hazarda să anticipez.
Cu voia dumneavoastră, m-aș întoarce puțin la ziua amicalului nostru cu Slovacia, atunci când pe toate meridianele s-au jucat meciuri internaționale. La partida dintre Italia și Argentina, la Roma, a fost invitat chiar Papa Francesco, a cărui pasiune pentru fotbal este de notorietate. Messi nu a putut evolua, așa că banderola de căpitan i-a revenit lui Mascherano, acesta și omologul său, Buffon, fiind invitați de Papă să pună câte o lopată de pământ la rădăcina unui măslin, ca un gest simbolic de pace și înțelegere. Am văzut în direct acest moment la televiziunea italiană și recunosc că m-a impresionat. Și nu întâmplător am amintit acum această scenă, pentru că în această zi de duminică mă apasă știrea plecării dintre noi a unui băiat cuminte și altruist, Grig, component al Naționalei Artiștilor. Închid ochii și îl văd iar înscriind acel gol fabulos, dintr-un unghi imposibil. Apoi îi deschid și nu-l mai văd. Rămâne golul.
