Un gest nebunesc semnat de Geo Bogza

Prin 1967 – 1968, Geo Bogza și-a imprimat, la radio, o parte din tabletele publicate, mai târziu, în 1971, în volumul său de referință, „Paznic de far”.
Înregistrările erau realizate c-un magnetofon, în chiar apartamentul scriitorului din București, în Piața Cosmonauților.
Geo Bogza se străduia ca imprimarea să iasă cât mai bine, însă nu era niciodată mulțumit de timbrul propriei voci. În pofida acestei autoexigențe, continua să-și difuzeze săptămânal tabletele pe postul național de radio, atras – la fel ca atâția alți mari scriitori – de mirajul irezistibil al microfonului.
Pentru munca sa la radio, Geo Bogza a fost destul de onorabil răsplătit bănește. Numai că el a returnat radioului suma primită, rugându-l pe unul dintre redactorii de acolo:
– Dragul meu, mi-ai trimis acești bani, pe care nu știu dacă-i merit. Oprește-i te rog la dumneata și, din timp în timp, dacă vei avea timp, cumpără câte o floare și pune-o la statuia lui Mihai Eminescu.
Gestul lui Bogza a fost privit ca o ciudățenie la vremea respectivă, ca o extravaganță pozată, recunoscută fiind lăcomia unor condeieri, începând cu butoiul masonic fără fund Mihail Sadoveanu, autor al celebrei replici, rămasă în istorie:
– Întâi, plicul!
Asta înseamnă că, înainte de a-și imprima vocea pe banda magnetică în studioul radio, Ceahlăul Sadoveanu cerea plicul cu banii cuveniți pentru prestație. Apoi, ca zarzavagii din piață, număra banii cuveniți și, dacă suma se situa sub pretențiile lui de haplea, tot ca un precupeț refuza să înregistreze. Doar nu credeați că și-a clădit altfel burtoiul ăla de neam prost.
Îți și vine să te-ntrebi: de-aici s-or fi inspirat marii și mijlociii noștri scriitori contemporani, ahtiați după arginți? Bineînțeles că da! Nu întâmplător, Sadoveanu este sărbătorit, an de an, cu atâta grijă, să nu-i scadă – Doamne, păzește! – amintirea în greutate.
Ulterior, cei de la radio au aflat că Geo Bogza repetase și cu alți redactori gestul simplu, despre care am povestit. Dar poate că nici nu era cazul să povestim, fiindcă despre asemenea gesturi mai mult se cuvine să se tacă, decât să se vorbească.
Și tot apropo de Geo Bogza și de modul în care a privit el viața. Într-o carte-conversație cu Diana Turconi, publicată după 1990, întrebat fiind despre cel mai important lucru săvârșit de el în întreaga-i viață, Geo Bogza n-a pomenit nici de reportajele sale din tinerețe, nici de tabletele sale, care au făcut istorie în literatura noastră. Ci el a răspuns, sincer și simplu:
– Care-i cel mai important lucru pe care l-am săvârșit în viață? Am strâns la piept câteva fete frumoase!