Camera Deputaților a adoptat modificările la Legea 10 din 2001 privind casele naționalizate. Lui Traian Băsescu, devenit peste noapte din trimis al regimului Ceaușescu la Anvers un apărător al proprietarilor, i s-a dat din nou cu tifla.
Dincolo de semnificația politică a votului rămâne cea morală:
Modificarea Legii 10 din 2001 a răspuns unei realități căreia subsemnatul i-a consacrat mai multe editoriale și emisiuni.
În virtutea Legii 112 din 1995 mulți chiriași, printre care se numără și Traian Băsescu, și-au cumpărat apartamentul în care locuiau.
La mulți ani după ce-au devenit proprietari de bună credință, întemeiați pe faptul că imobilele respective nu fuseseră revendicate, noii proprietari s-au trezit aruncați în stradă de persoane ivite peste noapte cu pretenția că imobilele au aparținut unor rubedenii.
Să lăsăm la o parte faptul că acești așa-ziși proprietari n-au catadicsit să-și revendice imobilele și terenurile la vremea când Legea 112 le permitea s-o facă.
Să lăsăm deoparte că acești așa-ziși proprietari au apărut abia după ce guvernarea Alianței DA a înlesnit, prin laxarea exigențelor, posibilitatea de a născoci documente false.
Să precizăm doar atât: că prin hotărâri judecătorești aberante, determinate în marea lor majoritate de Mafia retrocedărilor, proprietatea dobândită absolut legal de către chiriași a fost considerată mai puțin legală decât cea pretinsă de așa-zișii proprietari.
Partidele care au sprijinit modificarea Legii 10 în Parlament au plecat și de la o altă realitate:
În timp ce așa-zișii proprietari sau, în cele mai multe cazuri, cumpărătorii dubioși de drepturi litigioase, s-au plâns că sunt păgubiți de averi uriașe – imobile, terenuri – proprietarii foști chiriași au fost lipsiți de un amărât de apartament.
Dreptatea socială – cea care deosebește o societate de oameni de o haită de cățele – impune ca între un ins care vrea să pună mâna pe câteva milioane de euro și un cetățean care vrea să-și păstreze apartamentul câștigat cinstit, Legea să încline în favoarea fostului chiriaș.
E un principiu care, după opinia noastră, atât de des exprimată, ar fi trebuit să guverneze întreaga politică postdecembristă în ce privește raportul foști proprietari-chiriași.
Nici un chiriaș al apartamentului din imobilele naționalizate n-a mers de capul său să ia locuința înainte de 1989.
I-a fost repartizată de către stat înainte de 1989, unora dintre ei în locul unor case demolate de statul comunist. Ce vină are un cetățean că, la vremea respectivă nu s-a gândit că regimul comunist se va prăbuși?!
Domnul președinte îi acuză pe noii proprietari că ar obține astfel „venituri necuvenite”, având în vedere că, la vremea cumpărării, chiriașii au plătit prețuri mult mai mici. Un preț mult mai mic a plătit domnia sa și pentru apartamentul din strada Mihăileanu.
A avut însă norocul că imobilul respectiv n-a fost ulterior revendicat de un așa-zis proprietar.
Altfel ar fi fost și domnia sa în situația celor care au cumpărat apartamentele cu bună credință.
Minciuna lui Traian Băsescu se bazează pe omisiune.
Domnul președinte s-a făcut că uită un adevăr:
Foștii proprietari au primit în natură terenuri, imobile care acum se apreciază la prețul pieței, în timp ce la vremea naționalizării nu făceau nici un sfanț.
