Un fleac, ne-am resemnat!

Poate ați avut impresia că în tot ce v-am scris până acum v-am îndemnat la revoltă. Nimic mai fals. V-am prezentat tot felul de situații. Nedreptăți. V-am îndemnat să gândiți. Să căscați ochii la ce se întâmplă în jurul vostru. Să vă dați seama cum trăim. Să vă dați seama care e de fapt rezultatul nepăsării noastre. A tuturor.
Aud tot mai des cuvântul sistem repetat obsesiv. Sistemul e de vină pentru orice. Sistemul e prost gândit. Sistemul e nepăsător. E foarte ușor să dăm vina pe ceva abstract. Fără să ne gândim că sistemul de fapt e reprezentat de noi toți. De foarte multe ori legile făcute pe genunchi de aleșii ăștia ai noștri sunt incomplete, neprevăzând situații particulare. De aceea de foarte multe ori mori cu dreptatea în mână în țara asta. Nu avem niciun mecanism de control asupra celor pe care-i votăm.
De fiecare dată când se întâmplă câte ceva ne dăm seama că nu avem de niciunele. Și chiar și atunci când mor oameni, toți dau nepăsători din umeri. De ani de zile plătim cel mai mult din Europa pe medicamente. O cutie de pastile care în altă țară costă 14 lei, la noi e 50. Să nu mai spun de benzină, haine și mâncare. Totul e mai scump ca în oricare altă țară europeană. Ce putem face? Absolut nimic. Ne acceptăm statutul de sclavi și mergem înainte. Suntem de mult amanetați.
Asta în timp ce nemulțumirile cresc. Nu există zi în care să nu înjurăm pe cineva sau ceva. Nu există zi în care să nu apară în media câte o mare nedreptate. De la defrișările barbare până la situația copiilor instituționalizați. Multe, prea multe, situații generatoare de nervi. Sistemul și calitatea umană a celor care sunt puși să gestioneze aspectele astea sunt obstacole de netrecut.
Ne indignăm și facem circ pe net. Atât. O opinie publică puternică se cultivă în timp. De ce în țările normale, când izbucnește un scandal, se lasă cu demisii la nivel înalt? Pentru că acolo funcționează toate mecanismele care limitează abuzurile.
Nu știm să cerem. Nu știm să ne stabilim prioritățile. Avem doar pretenția ca totul să funcționeze perfect când venim noi undeva. Știți ceva? Nu funcționează. Tocmai pentru că domeniile vitale pentru o societate, sănătatea și educația, sunt subminate cronic de zeci de ani. Și efectele încep să se vadă. Degeaba avem specialiști și vârfuri în multe domenii, dacă îi lăsăm să plece peste hotare.
Nu ne putem lupta cu sistemul. Nu putem schimba absolut nimic. Nici măcar viitorul copiilor noștri. E o tristețe fără margini în tot ce se vede în jur. O lipsă de perspective. Ne-am resemnat. Trăim într-un cerc vicios. Alergăm doar după facturi și sănătate. Ambele la fel de scumpe. Din păcate doar facturile sunt sigure.
Mai apare uneori câte unul care are curaj să spună lucrurilor pe nume, dar are grijă sistemul să-l calmeze imediat. Să păstreze populația într-o criză de lideri și de încredere. Și cel mai grav, într-o criză de identitate. Totul sub umbrela largă a regulilor europene, care aduc mai multe obligații decât drepturi.