Uneori, lumea se miră ca la urs când îi ajunge la ureche vestea unor evenimente absolut normale, în acord total cu mersul firesc al lucrurilor. Așa și acuma: ce-i atâta de spectaculos în vânzarea către onor clientela amatoare a unor diplome false de absolvire a învățământului superior? Să ne gândim logic: dacă pe carosabilul patriei circulă șoferi falși, atestați pe baza unor permise de conducere false, nu văd de ce recensămintele nu ar scoate în evidență și medici falși, ingineri falși, juriști falși, economiști falși, cu toții împachetați frumos de universitățile de pe harta țării, care-s mai răspândite azi decât candidoza și decât ciuperca piciorului. Căci există orășel mai răsărit, care să nu aibă azi o filială a vreunei universități atestate?
Te înșurubezi comod în scaunul restaurantului, vine chelnerul cu prosopul pe braț, și-i faci comanda:
-Garsoane, adă două ciorbe de burtă, două friptane de porc cât farfuria și, ca desert, două diplome de…
-V-aș recomanda diplomele de economist, că le-am primit ieri, sunt proaspete. Am luat și eu câteva, pentru familie, că nu se știe niciodată.
Tot ce se întâmplă azi cu traficul de diplome era absolut previzibil. Mai întâi, prin anii nouăzeci, au apărut universitățile particulare, ca o alternativă de școlarizare înaltă pentru incapabilii și puturoșii care niciodată n-ar fi trecut un examen de admitere într-o facultate normală.
Apoi, precum toamna se șterg în zări cocorii, au început să se șteargă și deosebirile dintre învățământul privat și cel de stat. Dacă în primă fază doar la cel particular se plăteau studiile, ușor-ușor bonul de casă a început să vină și dincolo. Dacă doar la privatizați se îmbuteliau prostănaci grămadă, apoi – odată cu inventarea admiterii pe bază de dosar, în locul firescului examen – prostănacii s-au îmbuteliat cu ghiotura și la învățământul așa-zis concurent.
Dar bunele deprinderi ale învățământului de stat au trecut, nel-cătinel, și peste gard, la vecinul. Dacă în destule universități de stat examenele se traversează pe bază de peșcheș dat profului ca să fie îngăduitor, suratele particulare au împrumutat și ele acest obicei, în urma căruia degrabă se înalță vile și se cumpără mofturi pe patru roți.
Eu cred că marea durere a societății noastre nu stă în faptul că se confruntă cu un trafic zdravăn cu diplome false. Marea noastră durere e că majoritatea celor ce dețin diplome veritabile sunt egali în incompetență cu posesorii de diplome false.
