Un fiord rece pe șira spinării

Mă grăbesc să scriu despre CFR Cluj, fiindcă dacă aș începe cu Steaua nu mi-ar ajunge două rubrici. Echipa ardeleană a ieșit rezonabil din scenă după ce a jucat pînă la căderea cortinei, refuzînd rolul episodic cu care fusese creditată inițial. Sigur că nu ne pică bine înfrîngerea clară, nu neapărat ca scor, dar nu le putem reproșa jucătorilor faptul că ne-au făcut să sperăm la mai mult prin înseși evoluțiile lor. Sper că am fost suficient de concis.
În schimb, cei din Ghencea au crezut că ne exaltă cu porumbeii care le scapă din gură. Și presa le-a cîntat în strună, sătulă de a fi încadrată de maniacii persecuției la capitolul “dușmanii îmi poartă pică”. Am fost sceptic dintru început, pentru că mi-a displăcut infatuarea tipică de după tragerea la sorți. Declarațiile bombastice (eufemism!) ale conducerii au bătut pînă la urmă poponețele jucătorilor. Poate că afirmația următoare poate părea ușor mistică, dar Steaua e pedepsită de soartă tocmai pentru că are capii iresponsabili pe care-i are. Nu te poți aștepta la nimic bun după ideile autarhice și izolaționiste ale gînditorului de ocazie Meme Stoica. Dacă emițătorii de noxe n-ar fi viciat atmosfera cu elucubrațiile lor, sunt convins că altfel s-ar fi scris scenariul miercuri seara.
Și acum cazul Rădoi… Vasăzică sunt un rechin dacă voi cuteza a nu-l cocoloși pe Rădoi! Trebuie să știți că ziarele importante, mai toate televiziunile, radioul național și nu numai, au cel puțin cîte un reporter dedicat pentru fiecare echipă mare. Treaba acestora este să stea toată ziua în fundul jucătorilor, antrenorilor și conducătorilor pe unde se nimerește, la antrenamente, la meciuri, în cantonamente, în deplasări… Ei sunt microfoanele acelea îndesate sub nasul potentaților. Inevitabil, unii dintre aceștia ajung la o anumită intimitate (mai ales) cu jucătorii și ajung să se identifice cu reușitele și eșecurile lor, pierzîndu-și obiectivitatea. Astfel s-a întîmplat și cu trimisul TV Sport, care l-a luat în brațe pe Rădoi de parcă ar fi fost nașu’! Adică același care i-a scos în șuturi de la Steaua pe unii care au greșit infinit mai puțin decît finu’… Ceea ce i-aș reproșa eu căpitanului Stelei nu este autogolul, nicidecum! I se poate întîmpla oricui o execuție nefericită. Dacă la deschiderea scorului împarte vina cu ceilalți coechipieri, la golul secund s-a umplut de penibil. O talonare nesfîrșită, de parcă ieșise la promenadă braț la braț cu logodnica și timidul de el nu cuteza s-o atingă nici cu o floare! L-am susținut din punct de vedere principial pe Rădoi în disputa cu selecționerul Pițurcă. În ciuda gafelor recente, Rădoi rămîne un jucător de valoare, lucru pe care l-a arătat apoi pe parcursul aceleiași partide. Dar asta nu trebuie să ne împiedice să spunem lucrurilor pe nume.
Două vorbe și despre Protasov. Păcat că acesta a riscat cu improvizațiile tocmai la un meci decisiv, e limpede că așa ceva nu se face. Iar a treia schimbare trebuia și ea musai făcută, este impardonabil să ignori potențiala șansă a lui Cristea, fie și numai pentru faptul că ar fi fost peste toți adversarii din punct de vedere al prospețimii fizice. Ucraineanul nu beneficiază nici de “protecție de țară”, toți tehnicienii noștri sărind la gîții lui, lucru care nu s-ar fi întîmplat dacă acesta era neaoș.