Un film horror

Așa mi s-a părut spectacolul întins pe durata a 4 ore. Tot ceea ce gândeam, speram, și despre care chiar scrisesem, tot aici, alaltăieri, s-a năruit fără ezitare. Toate elogiile cu trimitere la mentalitate și la atitudinea în joc a fotbaliștilor români s-au dovedit a fost doar rodul imaginației mele. În teren, alaltăieri, am regăsit aceeași indolență pe care o crezusem îngropată, aceeași teamă specifică lumii a 3-a în confruntările cu cele superioare, aceeași nesimțire vecină cu sinuciderea, pe care le știam prea bine din anii anteriori și cel mai bine de la meciurile Naționalei. Pe fondul acestor știri și atitudini perfect inexplicabile pentru mine, au reușit să ne bată olandezii la București sau să ne „facă” și armenii și norvegienii, echipe pe care, în mod normal, ar trebui să le batem pe descălțate. Scriam aici că Hertha e o echipă penibilă, pe care Rapid ar trebui să o bată la scor. I-am văzut pe nemți în toate partidele de anul ăsta și știu ce spun. Ei bine, a trebuit să treacă mai bine de o oră ca Rapid să înțeleagă chestia asta elementară și să le dea două goluri din 6-7 ocazii clare. Dar până atunci, ai noștri fuseseră în poziție de knock-down, numai fiindcă, în loc să-i desfigureze de la început, au recurs la cea mai cretină și tipic românească tactică: a „păstrării avantajului” ca niște milogi, ca niște rătăciți într-un loc rezervat altora, mai frumoși, mai bogați. Victoria asta a Rapidului a însemnat pentru mine o mare și dureroasă înfrângere: au câștigat întâmplător, pentru că, întâmplător, nemții au ratat de nenumărate ori. Iar splendidele goluri și restul de ocazii, tot nenumărate, au venit pe fondul lehamitei care-i ajunsese pe cei de la Hertha (mi-e greu să le spun „nemții” negrilor altora) și au fost rodul unor execuții personale de excepție nu al vreunui joc colectiv, cât de cât închegat. Dacă joacă la fel și cu Hamburg, nu-i dau Rapidului nici o șansă. Cât despre Steaua, nu-mi vine să spun altceva decât: care Steaua? Iar cazul Rădoi poate că ar trebui definitiv clasat: un mediocru care ar trebui lăsat să se odihnească în continuare deoparte de Națională. Aș vrea să cred că alaltăieri am asistat doar la două accidente. Dar nu pot.