Un fel de panegiric

N-a vrut cu nici un chip acest an să-i lase loc celuilalt fără a se mai răzvrăti o dată. Dar poate așa bucuriei că întâmpinăm un an proaspăt să i se adauge și bucuria că lăsăm în urmă unul mai hapsân. Știu că nu se poate generaliza, dar strict din acest punct de vedere 2007 s-a dovedit neverosimil de lacom în a răpi personalități din diverse domenii. Iar cum această rubrică este dedicată prin însăși numele ei celor care practică sportul rege sau își desfășoară activitatea în jurul acestuia acestuia, nu aveam cum să ocolim subiectul nedorit al unui alt fotbalist căzut la datorie. I s-a întâmplat scoțianului Phil O’Donnell de la Motherwell în chiar ultimul meci al acestui an parșiv. S-a prăbușit pe teren și și-a găsit sfârșitul la spital, urmând traseul tragic al spaniolului Antonio Puerta de la Sevilla. Avea 35 de ani, era căpitanul echipei și se afla la ultimul sezon în iarbă. Iată, a fost chiar ultimul… Și fiindcă tot am pomenit de personalități, să ne amintim că tot în acest an s-au mutat împreună la cele veșnice poate cei mai adevărați fotbaliști ai generației Guadalajara: Nicolae Dobrin și Florea Dumitrache… Dar familia sportului românesc fusese bulversată dintru începutul anului de dispariția în floarea vârstei a atletei Maria Cioncan.
Nu putem face abstracție de lumea artistică, ne-au părăsit oameni care nu-și spuseseră (sau nu ne spuseseră!) ultimul cuvânt. Gil Dobrică, Adrian Pintea, Florian Pittiș, omagiați și de Ștafan Bănică jr. în ale sale concerte de Crăciun. În firea lumească a lucrurilor, dar asta nu face lucrurile mai puțin triste, îi putem trece pe Octavian Paler sau ÎPS Teoctist. Aflu chiar astăzi, duminică, când scriu aceste rânduri, despre Clody Bertola, o actriță care a încântat generații apuse ele însele! Și, globalizând puțin, acest 2007 tocmai ce lasă în urmă un butoi cu pulbere într-o zonă sensibilă a planetei, Pakistan!
De-aia zic… 2007, sfârșească-se clipele tale, 2008 – vie vremea ta, că multe speranțe ne-am pus în ea!