Un fel de editorial

Ne mai lipsea doar un război
Are de toate România
ne are încă și pe noi
e drept, răriți de boli și foame,
ne mai lipsea doar un război.
Teren de curve-n libertate
și doar vreo două-n pușcărie
care-s o clipă recoltate
și retrimise să ne-mbie.
Unele-s unii, nu-s doar dame,
slugi ale mafiei, anexe
căci țara nu discriminează,
hoții ne sunt de ambe sexe.
De douăzeci și cinci de ani
ne fură harnic, cu ardoare
fără ca vreunul să ajungă
măcar turistic la răcoare.
Avem spitale fără doctori
și bieți bolnavi fără vreo șansă
destui magicieni politici
și-o viață ce-i mereu în transă.
Așteaptă pensia bătrânii
un biet bacșiș care le vine
la patru săptămâni o dată
dar e prea mică și nu ține.
În Europa ne e locul
fruntaș distant la viața gri
am depășit toți prăpădiții
în graba de-a ne amăgi.
Acum, de-un timp, mândrie mare
veni-va în curând război
armatele brav echipate
se vor cafti aici, la noi.
Tresaltă pieptul de mândrie
în veteranul geto-dac
dar cel ce va muri-i tot el
măcelul fi-va tot un drac.
Are de toate România
ne are încă și pe noi
e drept, răriți de sărăcie,
ne mai lipsea doar un război.
Aveți milă de soldați
Nu-i mai, nu-i mai numărați
aveți milă de soldați
numărând din șapte-n doi
și-apoi unul, biet altoi, care s-a ascuns în noi.
Aveți milă de soldați
nu-i mai, zilnic, antrenați
învățându-i cum să moară
alegând moartea ușoară
nu de glonț, nu de șrapnea
ci de hotărârea ta.
Domnule foarte-maior
și domnule abator
uite-l p-ăsta mic și drept
l-ai proptit cu-n glonț în piept
și-are-acasă o iubită
ce se vede părăsită
și oricât l-ar aștepta
altuia se va dona
c-așteptarea este grea.
Îți scriu, dragă președinte
și de soldați, diriginte,
domnule felcer de oști
nu te face că-l cunoști
pe soldatul ce-a murit
cu chipiul ruginit
îl știe doar draga lui
ce-i punea izmana-n cui
și-l iubea pe îndelete
cum fac fetele de fete.
Azi a mai pierit îmi spui
un soldat al nimănui
fiindcă încă n-apucase
să-și pună pieptar la oase
și-a trecut prin el șoptit
verbul care l-a murit.
Cum să-l decoreze el
președintele meu chel
sau cu păr destul pe spate
și pe umeri și pe coate?
Să îl decoreze țara?
Nici ea, poate primăvara
și iubita lui străpunsă
de săgeata lui ascunsă
de soldat înfometat
care se vedea bărbat.
Doar iubita lui, doar ea
îl mai poate decora.
Domnilor maiori de stat
cu iubite în palat
lăsați bietul meu soldat
cu rucsac și baionete
să se bată pentru fete
ăla e războiul lui
nu-i puneți dragostea-n cui.
Primăvară, primăvară
plouă cu soldați pe țară.