Un fâs. Și încă două!

Steaua n-a jucat tocmai fotbal și în nici un caz ca o echipă hotărâtă să depășească faza grupelor. Ba pot chiar spune că, dincolo de un debut formidabil de partidă și de un final în care s-au îmbinat fericit disperarea cu norocul chior (să iasă gol dintr-o centrare ratată), Steaua a reușit în celelalte 60-70 de minute să joace la fel de prost ca la Middlesbrough. Faptul că a ieșit până la urmă un rezultat relativ pozitiv nu e neapărat meritul Stelei, ci rodul lipsei de decizie în joc a echipei belgiene. Vorba unui clasic încă în viață, ușor parafrazată: belgienii sunt mai puțin englezi decât nemții. Iar dacă adăugăm și ideea că Standard este, cel puțin deocamdată, nu o echipă, ci o adunătură care s-a reunit în formula aia pentru prima dată și care cuprinde până și jucători care s-au lăsat de fotbal, vom înțelege că avem motive serioase de îngrijorare nu în perspectiva grupelor sau a semifinalei la care visează (după ce adoarme numărându-și oile!) Gigi, ci chiar a meciului retur de la București. Garantează cineva că amorțitul ăla din poartă nu va lua măcar un gol, fie și din zero șuturi? Sau că ăla din poarta lui Standard va fi la fel de prost ca ăsta al nostru? Dar la o ploicică s-a gândit cineva? Că Belgia, din câte știu eu, e cea mai ploioasă țară europeană, iar jucătorii de acolo sunt probabil mai obișnuiți cu gazonul ud decât ai noștri. Nu-i neapărat un argument solid ăsta cu obișnuința, fiindcă dacă judecăm prin prisma meciului Dinamo – Beitar am putea trage concluzia că Israel o fi vreo țară cu climă musonică, vreun Nepal ori o Indie, că stăteau, ai dracu’, pe gazonul devenit piscină de “n” ori mai înfipți decât alde Dinamo, care păreau veniți din deșertul Kalahari. Altă minune de meci, la sfârșitul căruia probabil Borcea a rămas cu gândul la pregătirea pentru Liga Campionilor de la anu’ (și la mulți ani, cu sănătate!) iar eu cu convingerea că în acest an Dinamo mai are de disputat un singur joc oficial în Cupa U.E.F.A. Cât privește Rapidul, lucrurile sunt clare: vine Mazilu, treaba-i bună. Nu vine, mult pa sau, pe înțelesul lor de ceferiști, ura și la gară!