La Muzeul Bucovinei s-a deschis ieri expoziția retrospectivă de pictură a artistului plastic Virgiliu Parghel.
„Coletele cu dorințe, care rătăceau pe nu știu unde, și-au găsit, în sfârșit, adresantul”
Virgiliu Parghel, unul dintre boemii urbei cu ani în urmă, care, așa cum mărturisea într-un interviu publicat în „Monitorul de Suceava”, a „emigrat” la București pentru a fi profesor la Universitatea de Arte, a revenit în zonă pentru a retrăi un sentiment de care pomenea cu regret.
Cu câțiva ani în urmă, ca participant al unei tabere de pictură organizată la Plaiu Șarului, Virgiliu Parghel spunea: „Tot timpul am tânjit după Suceava, în care nu am reușit să mă întorc de câte ori aș fi vrut, dar se pare că dorințele încep să se îndeplinească, coletele cu dorințe, care rătăceau pe nu știu unde, și-au găsit, în sfârșit, adresantul”.
Virgiliu Parghel „a revenit acasă”, așa cum a spus la vernisaj directorul muzeului sucevean, Constantin-Emil Ursu, cu o expoziție retrospectivă care marchează două decenii de la ultima sa personală în orașul în care a descins pentru prima oară în toamna anului 1960, având în bagaje… un uriaș borcan cu dulceață de zmeură.
„Expoziția unei revolte interioare”
Expoziția, în care alături de cele 44 de lucrări (realizate în intervalul 1971 – 2010) sunt expuse, în câteva vitrine, fragmente de biografie (documente personale, fotografii) conturează parcursul vieții unui artist despre care criticul de artă Valentin Ciucă a spus la vernisaj că „Dumnezeu l-a favorizat să aparțină acestui spațiu”, așa cum l-a favorizat să fie unul dintre studenții preferați ai maestrului Corneliu Baba.
O expoziție punctată de autoportrete care marchează diferite trepte de vârstă, o desfășurare vizuală care cuprinde lucrări în care artistul „se eliberează, viril, în fiecare tușă”.
„Este – așa cum a subliniat Valentin Ciucă – expoziția unei revolte interioare”, descărcarea cromatică a unui artist care, „depășind convențiile și despuiat de orice rigoare”, „are autenticitatea celui care ne arată cum trebuie să arătăm cu adevărat”.
„Am venit să regăsesc lucrurile și oamenii care m-au așteptat!”
Mărturisind că, privind lucrările, a simțit „o filiație consangvină între Virgiliu Parghel și Ion Țuculescu”, criticul de artă ieșean a apreciat expoziția ca fiind „un eșantion reprezentativ despre forța de expresie a artei românești”.
„Este o expoziție care ar trebui să circule în orizontul european”, a accentuat el, spunând în încheierea cuvântului său că evenimentul constituie totodată „un elogiu adus artistului și ochiului”.
O expoziție în care Virgiliu Parghel, cum a remarcat la final artistul plastic Adrian Bocancea (prieten de peste patru decenii), prezintă „datele vieții de fiecare zi în nestemate celeste”.
Un gest artistic pe care Virgiliu Parghel, emoționat de reîntâlnirea cu numeroșii săi prieteni și cunoscuți, l-a explicat simplu cu zâmbetul său dezarmant: „Am venit să regăsesc lucrurile și oamenii care m-au așteptat!”.
