Un prieten de-al meu, căruia afacerile îi merg de minune, a înființat din banii lui personali o asociație ecologică numită „Alpheus”. Numele n-a fost ales întâmplător, Alpheus fiind unul dintre zeii greci ai râurilor.
Pe prietenul meu îl cheamă Adrian Christescu și are afaceri în turism, în distribuție și în industrie alimentară. Ce-i drept, mereu se plângea că nu mai suportă mitocănia peturilor, conservelor goale și hârtiilor de ambalaj zvârlite de români cât colo. Și cum ce face omul cu mâna lui e sfânt, a decis să iasă din pasivitate și să-și pună banul propriu la bătaie.
Concret, acest om de ispravă confecționează și amplasează coșuri de gunoi pe traseele montane de mare trafic, curăță albii de râuri, strânge mizeria tursitică de pe versanții dealurilor și din parcurile de agrement ale orașelor din Moldova. Antrenează în aceste lăudabile activități elevi iubitori de natură, pe care îi trimite în tabere ecologice, sperând că, prin educație, România de mâine va avea o nouă mentalitate, de o calitate superioară.
Adrian Christescu se așteaptă ca exemplul său să-i contamineze și pe alți oameni de afaceri cu potență la buzunar, care să-și direcționeze și ei o parte din fondurile proprii spre activități similare.
Nu știu dacă va reuși, căci a-i dezvăța pe români de mârlănie e la fel de dureros precum castrarea. Dar parcă auzind de astfel de compatrioți îți mai vine la inimă puțină speranță că România de mâine va fi mai suportabilă ca asta de azi. Din păcate, nu știu dacă noi mai avem șanse de-a o prinde.





