Un Dumnezeu neputincios?

Doi orbi L-au strigat pe Hristos să-i tămăduiască: „Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!“ Iisus i-a întrebat: „Credeți că pot face aceasta?“
Poate oare Dumnezeu? Este El un Dumnezeu puternic sau un Dumnezeu slab și neputincios? Este surprinzător și chiar lipsit de evlavie să punem aceste întrebări, dar cred că nu avem încotro. Căci mulți creștini se poartă față de Dumnezeu ca și cum ar fi neputincios. Principala lor grijă pare a fi aceea de a nu-L suprasolicita, ca să nu Se prăbușească cu totul. Iată cam cum se roagă aceștia: „Doamne, dacă nu e prea mare deranjul, dacă nu Ți-e prea greu, dacă nu-Ți cer prea mult, ai putea, te rog, să-mi îndeplinești această mică cerere?“ Sau tot pe aceeași linie: „Doamne, știu că Te-am sâcâit adeseori până acum, dar dacă nu Te superi, aș mai vrea o foarte mică favoare. Promit să nu Te mai deranjez. Știu că Ți-am cerut mai mult decât mi se îngăduie luna aceasta, dar n-ai putea să-mi mai dai un piculeț?“
„Credeți că pot să fac aceasta?“, a întrebat odinioară Iisus. Răspunsul multor creștini de azi ar fi: „Nu prea!“
De aceea trebuie să învățăm că:
„Cu Dumnezeu…
Nici un munte nu e atât de înalt încât să nu-l poți urca. Nici un obstacol nu e atât de înfricoșător încât să nu-l poți trece. Nici un țel nu e atât de măreț încât să nu-l poți ajunge. Nici o problemă nu e atât de grea încât să n-o poți rezolva. Nici un adversar nu e atât de puternic încât să nu-l poți birui. Nici o povară nu e atât de grea încât să nu o poți purta. Nici o aspirație nu e atât de nobilă încât să nu o poți atinge“.
(Preluare din vol. „Vitamine duhovnicești“, Anthony M. Coniaris)