La cabinetul meu medical, unde prestez ca să mai fac un ban, s-a prezentat un domn c-un furuncul urât într-o zonă a corpului numită de noi „rușinoasă”. Am zis „furuncul urât”, deși nu există furuncul frumos, dar mai potrivit ar fi fost „furuncul pestilențial”, scabros, grețos, nerecomandabil purtătorilor de stomac și ficat.
L-am tras pe om de limbă cum facem noi, medicii, ca să-mi dau seama de unde s-a pricopsit cu bubetele. N-am aflat nimic scandalos: viață de familie normală, duș zilnic, alifii franțuzite, cămăși schimbate și de două ori de zi… Și-atunci, de unde furunculul?
Nu știam ce rețetă să-i recomand. Mă pregăteam să-i scriu trei baliverne doftoricești pe-o hârtie, când m-a zorit:
– Vă rog să vă grăbiți, sunt așteptat la Cameră!
Pe loc m-am luminat: aveam în față un fustangiu politic. Omul schimbase doctrinele ca pe șosete: fusese la PUNR, la PRM, PSD, PD, PC, PNL… Dar unde nu fusese?! Dar cu ce doctrină nu se dezmățase?!
L-am dat afară, fără să mai întind pelteaua. Buba lui căpătase explicație.
– Stimabile, altădată când o să mai zbori din doctrină în doctrină, să folosești prezervativul! Stricatule!
