Un deceniu

Galeriile ieșene „Dana” împlinesc zece ani. Un deceniu de remarcabilă activitate, generos dedicată valorilor artei plastice românești și universale de ieri și de azi. Fiind vorba despre o inițiativă eminamente privată, înainte de orice alte considerații se cuvine remarcată prestația de reală excepție a fondatorului galeriei, inginerul Mihai Pascal, datorită căruia „Dana” s-a impus și a rezistat ca o prezență stimulativă în peisajul cultural ieșean și național – cu nu puține reverberații europene. „Dana” n-a fost simplă gazdă pentru aproape 200 de expoziții personale ori colective, cât vor fi izbutit toate celelalte instituții similare ieșene la un loc, ci, acționând ca adevărat ferment, a organizat și finanțat numeroase simpozioane de creație (cele mai multe în zona Iașiului, dar și la Balcic, Vatra Dornei, Delta Dunării, Hodora, Maramureș ș.a.), a itinerat sumedenie de expoziții tematice și retrospective (în colaborare cu forurile culturale din Cluj-Napoca, București, Bacău, Suceava, Galați, Pașcani, Blaj, Botoșani, Tg. Mureș, Vaslui ș.m.a.), izbutind și o puțin obișnuită susținere editorială prin publicarea, la Editura „Dana Art”, a unor fastuoase albume dedicate expozanților, dar și unor lucrări de cercetare interesând istoria artei, ori având ca țintă descifrarea tendințelor și direcțiilor în evoluția fenomenului plastic contemporan.
Datorită „Danei”, pictori ieșeni au expus în capitala Franței, iar creații de referință ale unor artiști contemporani de pretutindeni au putut fi cunoscute și admirate pe simezele din cele două sedii ale Galeriei ieșene. Foarte greu, într-un astfel de moment aniversar, să așezi în pagină liste de nume fără a ocoli primejdia căderii în banalitatea dării de seamă festive, dacă nu chiar festiviste. La o primă evaluare, se pare că numărul consacraților promovați și cultivați de „Dana”, alături de acela al mai recent veniților în universul fastuos al picturii și sculpturii, trece de câteva sute. Artiști din toate generațiile, practicând modalități de expresie de la tradițional până la insolitul noutății șocante, începând cu pânzele „liricului în desen” (dar și în culoare și compoziție) Dan Hatmanu și continuând cu „ușile celebre și umile” ale lui Val Gheorghiu, de la „universul miraculos” al lui Marcel Chirnoagă la „miturile ancestrale românești” nemurite de Dimitrie Gavrilean, de la peisajele lui Ilie Boca, „pictorul lumilor văzute și nevăzute”, la formidabilele „ierni” ale Victor Mihăilescu Craiu, de la „personificarea timpului” proprie suprarealistului Baruch Elron, la originalele incursiuni în ruralul moldav ale regretatului Ion Grigore, „pline de poezie, mister, tradiție”… „Dana” a susținut cu consecvență și tentativele de accedere la viziuni ținând de o modernitate mai mult sau mai puțin organic asimilată, invitând frecvent artiști ai „noului val” – de la recenta și spectaculoasa „simeză în întuneric” propusă de Dorin Baba („o fuzionare a mijloacelor artistice tradiționale – pictură, sculptură, grafică – cu arta tehnologică”) la tentativa de descifrare a „relației esență – aparență” datorată Danielei Grapă, de la „deviant art” cultivat de Al. Racu, la „pictura-obiect” a lui Aurel Dumitru, de la proiectul experimental „Musikarte” (sculptură, Ion Ștefan) la „ipostazele liniei” investigate de Gabriela Popescu-Benescu…
Numele evocate mai sus nu reprezintă nicidecum o intenție de selecție valorică: sunt menite doar să ilustreze varietatea opțiunilor Galeriei „Dana”, într-o absolută libertate a modalităților de exprimare plastică – timpului revenindu-i misiunea ierarhizărilor, cât și decizia ultimă privind înscrierea în cataloagele posterității. Încă odată se cuvine remarcat faptul că este vorba despre o inițiativă privată, fără vreo susținere materială din partea autorităților. Chiar dacă rigorile crizei au redus posibilitățile de organizare a taberelor de creație, chiar dacă „Dana” a fost nevoită să renunțe la spațiul expozițional central de pe strada Lăpușneanu, sediul primitor din str. Cujbă continuă să atragă, la fiecare vernisaj, cunoscătorii, obișnuiți participanți la evenimentele expoziționale, cât și publicul ce i-a rămas, de zece ani, fidel.
Nu în ultimul rând se cuvine menționat sprijinul generos acordat scriitorimii ieșene, sigla Editurii „Dana” figurând pe coperta câtorva cunoscute cărți de beletristică, istorie literară, critică de film, publicistică ș.a. N-a fost ușor, dar, cu drag de frumos, de artă, de tradiția Iașiului, iată că se poate!