Un dar pentru viața duhovnicească

Postul Mare este un timp al pocăinței și al rugăciunii care, împletite cu postul trupesc și duhovnicesc, ne pregătesc pentru bucuria pascală a Învierii Domnului. Acest post este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi din cursul anului bisericesc. El vine în viața noastră ca un dar de mare preț. Nu trebuie să fim superficiali în privința sa și să scăpăm prilejul postirii pentru a ne desăvârși duhovnicește. Pentru că în timpul Postului Mare suntem chemați să ne întoarcem acasă, să ne întoarcem la Dumnezeu, în Raiul pierdut de Adam prin nepostire.
Prima săptămână a Postului Sfintelor Paști este dedicată unei intense pregătiri duhovnicești, îmbinată cu o înfrânare foarte aspră în ceea ce privește mâncarea și cu recomandarea de a ne primeni sufletele prin Taina Pocăinței. În această săptămână avem un program special de slujbe și rugăciuni.
Postul este un timp de sporire duhovnicească în care intensificăm rugăciunea zilnică și prezența noastră în biserică la sfintele slujbe specifice acestei perioade. Prin rânduielile liturgice din Postul Sfintelor Paști vedem cum Biserica ne îndeamnă să împletim rugăciunea cu postul, pentru că omul rugător ajunge prin nevoință și post, unite cu rugăciunea, la sfințenie, adică la desăvârșire și la bucuria vieții veșnice. Nu avem alt mijloc de a comunica cu Dumnezeu și de a fi în comuniune cu El decât rugăciunea.
Postul Mare este caracterizat prin renunțarea la multe alimente, intensificarea rugăciunilor publice și particulare, îmbunătățire personală și multă generozitate cu cei aflați în nevoi. Este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a pocăinței, a curățirii inimii și minții, de reîntoarcere către poruncile Domnului și către aproapele nostru. Părintele Moise Aghioritul spune: „Postul Mare urmărește să ne întoarcem către propriul sine și contribuie la tămăduirea noastră de bolile duhovnicești care ne întunecă mintea, ne îngreuiază și ne amărăsc viața”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)