Un cititor își comemorează eroii neamului

Potolea Dorin din Suceava își comemorează eroii neamului românesc care au făcut parte din generații diferite și care au fost la același liceu, „Gheorghe Roșca Codreanul” din Bârlad, pe care eu l-am absolvit în anul 1974. Am fost și sunt mândru de acești mari oameni de seamă care au contribuit în mod semnificativ la întregirea poporului român. Dintre cei 50 de generali care au făcut parte din acest liceu menționez:
– Generalul Mihai Cerchez, comandantul armatei române în Războiul de Independență din 1877.
– Generalul Ion Andoniu. Participă eroic la luptele de la Mărășești din 1917, în funcție de comandant de companie în grad de căpitan.
– Generalul Gheorghe M. Cosma, decorat militar la Mărășești și în al Doilea Război în munții Tatra.
– Generalul Teodor Deciu. Rănit în Primul Război Mondial pe valea Buzăului, a mai participat și pe frontul Oituz-Mărășești, decorat militar, trecut în rezervă în funcție de general invalid de război.
– General Constantin Diaconescu este decorat la Mărășești cu ordinul Coroana României și Steaua României. Se evidențiază eroic și în al Doilea Război Mondial.
– General Ion Hristea. A primit ordine militare, Steaua României și Coroana României în calitate de comandant al regimentului 2 Roșiori în luptele de la Mărășești, unde și-a pierdut brațul drept.
– General Silvestru Palade. Se distinge eroic în grad de maior în luptele de la Mărășești, unde este decorat și avansat în grad de colonel.
– General Petre V. Rotaru, în grad de sublocotenent este rănit în luptele de la Mărășești.
– General Constantin Vasiliu Răscanu, decorat în Primul Război Mondial la Mărășești. Se evidențiază și în al Doilea Război Mondial ca general de brigadă al diviziei Vânători de munte. A primit distincțiile militare Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu și decorații internaționale.
– Căpitan Grigore Ignat, unul din cei mai mari viteji ostași români, pe care i-a avut armata română în Primul Război Mondial. Fiind comandant de elită al companiei de mitraliori, eliberează Făgărașul, Sf. Gheorghe, Brașovul și alte 16 localități până dincolo de Galați. Se distinge eroic în luptele de la Mărășești, unde reușește să străpungă apărarea armatei germane, după care armata română cu entuziasm pornește cea mai puternică ofensivă pe data de 6 august 1917. Căzând unul câte unul din mitraliorii subunității sale, rămâne singur trăgând disperat în inamic, până când germanii, trecând peste multitudinea cadavrelor create de căpitanul Grigore Ignat în fața mitralierei sale, sar la el cu baioneta, sfârtecându-l sălbatic și vrăjmășește în timp ce murea la 28 de ani cu mâna stângă pe mitralieră, auzea strigăte de ură ale ostașilor români care porniseră la contraatac și care au întors din acea clipă soarta războiului, ducând la răsunătoarea victorie românească ce a atras după ea reîntregirea noastră națională. A fost decorat postmortem cu ordinul „Mihai Viteazul”.