UN CĂLDUROS BUN VENIT MARELUI DINU SĂRARU

Amintesc mereu de activitățile multiple și frecvente a românilor din Țara Sfântă. Festivaluri, recitaluri, conferințe, lansări de cărți românești și mai toate chiar în prezența multor oaspeți prețioși din România natală. Numai pomenesc de desele spectacole de muzică ușoară și populară în care și aici apar marii virtuoși, personalități ale acestor genuri. Și, iată că zilele trecute am avut deosebita surpriză de al avea în mijlocul nostru pe marele cărturar și om de litere, DINU SĂRARU care la învitația Institutului Cultural Român (ICR) din Tel Aviv, a venit să ne bucure cu prezența sa cu ocazia “ZILELOR CULTURII ROMÂNEȘTI”. Intr-o sală arhiplină, plină până la refuz cu toții am asistat la o seară literară dedicată lansării ediției aniversare, marcând astfel 40 de ani de la prima ediție a romanului său “NIȘTE ȚARANI”.
Venind în întâmpinarea înaltului oaspete care a venit însoțit de amabila și distinsa sa soție doamna Viviana Săraru, domnul avocat G. MOSARI, Președintele Asociației Scriitorilor Israilieni de Limba Română (ASILR), intr-un articol publicat în popularul ziar “GAZETA ROMÂNEASCĂ”, urându-i marelui oaspete: “Un bun venit”, a specificat că domnia sa a vizitat până în prezent Israelul de…13 ori.
“Da, dragii mei, acum vin pentru a 14-a oară în Țara Sfântî, țară de care sunt pur și simplu îndrăgostit”…“Știți ce mi-am amintit? In urmă cu câteva decenii am participat la primul cules de cireșe pe muntele Golan” sau…“Doresc în vară să vin cu soția câteva săptămâni și să locuim lăngă Marea Mediterană”…
Evenimentul desfășurat la sediul ICR din Tel Aviv a cărei moderator a fost însuși Directorul ICR-lui doamna Dr. GINA PANÂ, evenimentul fiind marcat după cum am amintit și prin lansarea până în prezent a 15 ediții a romanului “NIȘTE ȚARANI”. A urmat prezentarea cărții de către autor, relevând cu această ocazie contextul social-istoric dar și literar al romanului.
Intervențiile fiind bogate și animate, au mai luat cuvântul și doamna VIVIANA SĂRARU, care a ilustrat printr-o prezentare audio-video fragmente din arhiva Televiziunii Române, scriitorul, criticul literar și publicistul domnul ZOLTAN TERNER care a amintit despre satul românesc prin prisma operelor lui Zaharia Stancu, Liviu Rebreanu, Marin Preda și Dinu Săraru cât și cunoscutul profesor, domnul Dr. JEAN ASKENASY despre:”Dinu Săraru, personalitate contraversata?!”…
Personal am auzit de el și chiar l-am citit în anii tinereții mele, iar cu ocazia festivității amintite am reusit să aflu mai multe și de toate despre acest “domn” al literaturii românești de azi. Aici, trebuie să mulțumesc mai totul numeroaselor materiale și interviuri luate de colegii “breslei” noastre. Așa am aflat că dacă volumul “Niște țărani” apărut în 1974 l-am citit, titlul în sine dezvoltă în fapt o „triologie țărănească”, care a continuat în 1993 cu “Iarba vântului”, și în 1994 cu “Crima pentru pământ”. Totuși am avut surpriza să aflu că în 2013 a editat și volumul, “Ultimul țăran din Slătioara”, afirmând cu suplețe și multă migală, că,: “…eu sunt ultimul țăran din Slătioara. Penultimul a murit acum trei săptămâni”. Totul amintindu-ne de cuvintele lui Blaga, “…că veșnicia a murit tot la sat”. Adăugând, că Dinu Săraru a fost și este un povestitor care cultivă totul cu simplitate, amintesc de intervenția eseistului Aurel Dragoș Munteanu care îl numește cu adevărat “un voluptaș ai povestirii”, el redând în “obsedantul deceniu” parcă ceva asemănător cu “Ion” a lui Liviu Rebreanu sau cu “Maromeții” lui Marin Preda…
Ne considerându-mă un om al genului cred că este de datoria mea totuși să complectez, probabil în parte “tabloul” marelui cărturar cu alte volume scrise tot pe teme țărănești, reținând și volumele: “Clipa” sau “Dragoste și revoluția” vândute și ele în sute de mii de exemplare, toate concomitent cu înaltele funcții avute ca: Șeful Secției Culturale la Radio, Directorul Teatrului Mic sau Directorul Teatrului Național, etc.
Sintetizând toate la un loc, eu ca trăitorul acelor vremuri, mă gândesc și mă impresionează luciditatea cu care a abordat problema țărănimii ale acelor vremuri și felul tratării dramei colectivizării “impuse” țăranului nostru, fericit și plin de bucurie că odată cu “revoluția socialistă” îi vor schimba totul în bine și prosperitate…!? Aici, revin la cuvintele pline de tâlc ale zilelor de atunci ale criticului Valeriu Râpeanu din 1974, primul editor care nota: « “Niște țărani este romanul unui început în proza românească marcând un moment de răscruce”»…
Un fapt care a trezit multă rumoare, zâmbete celor prezenți este povestea poate banală, dar care cu sinceritatea și simplitatea povestită au aflat cu toții “întâmplarea” ivită lui Dimu Săraru, care prin vorba sa retorică am aflat:…“cum a ajuns scriitor”!? Privind vitrina unei librării, atenția îi fu a trasă de coperta unei cărți scrisă de Zaharia Stancu: :”Desculți”. Momentul în sine i-a fost hotărâtor. “Vreau să devin scriitor”…
Ca fapt divers dar bine de știut este că celebrul Dinu Săraru împlinind în aceste zile frumoasa vârsta de 83 de ani a dorit să-i sărbătorească aici în Israel, alături de prieteni și cititorii săi.
de Iosef-Ioju Haimovici