Este originar din Brașov și profesează ca medic de familie și planning familial în localitatea suceveană Dorna Candrenilor de peste 30 de ani. Recunoaște că a venit în zonă fără intenția de a se stabili, dar destinul a vrut ca el să rămână aici pentru toată viața. Este foarte iubit și respectat de comunitate, însă a muncit mult ca să ajungă aici. Fiindcă cel mai mare hobby al său este profesia, își dorește să nu ajungă niciodată pensionar, preferând ca ultimele clipe să-l surprindă la datorie, alături de bolnavii pe care i-a îngrijit cu atâta drag.
Doctorul Ilie Cojocaru, în vârstă de 61 de ani, lucrează la dispensarul din Dorna Candrenilor, comună cunoscută mai ales pentru izvoarele sale naturale.
Unitatea sanitară este totodată loc de muncă și casă pentru el, în condițiile în care la parter este amenajat cabinetul de consultații cu anexele necesare, iar la etaj apartamentul. Pe listele sale figurează circa 1.200 de persoane, iar în afara oamenilor de a căror sănătate se îngrijește și de care se simte foarte atașat se poate lăuda și cu o familie frumoasă.
”Eu sunt de fel brașovean. Am venit în județ în urmă cu 31 ani, după ce am terminat facultatea la Iași. Cum în epoca de aur nu puteam tinde spre Brașov pentru că era județ închis, iar Iașiul n-am putut să-l iau întrucât era centru universitar și era mai problematic, m-am orientat spre Suceava. Era un județ cu perspectivă, dar mai ales situat tot într-o zonă montană, ca cea din care proveneam eu”, își începe povestea medicul Ilie Cojocaru.
Legătura cu locul unde și-a pus bazele unei familii
Ne spune că inițial a profesat lângă Fălticeni, în comuna Preutești, unde a stat o scurtă perioadă de timp, iar după aceea chiar în orașul Fălticeni. Aici a cunoscut-o pe prima sa soție, Elena, asistentă în sectorul de Balneofizioterapie, însă pentru că este un om care nu fuge de greu, care n-a ținut neapărat să scape de activitatea din mediul rural, obligatorie la acea vreme, s-a mutat la Dorna Candrenilor.
”Când am ajuns în județul Suceava eram decis să nu stau prea mult. Părinții trăiau la Brașov – mama era mai bolnavă în perioada respectivă – și, la fel ca ei, îmi doream să mă întorc. M-am gândit că o să rămân câțiva ani, după care am să dau examene de specialitate și am să merg mai departe. Intenția mea era să revin la Brașov, dar soția a fost cea care m-a determinat să mă stabilesc în zonă. M-am mutat la Dorna Candrenilor, iar de 31 de ani sunt la datorie aici, zi și noapte. Mi s-a oferit ocazia să profesez ca medic radiolog la spitalul din Vatra Dornei, fiindcă am susținut un examen de specialitate pe care l-am luat, dar am refuzat în cele din urmă. Nu mai vreau să plec niciodată de aici, m-am obișnuit, cunosc oamenii și ei mă cunosc pe mine”, povestește dr. Ilie Cojocaru.
A ținut piept bolilor cu un stetoscop și un tensiometru
Și-a început noua viață într-o clădire veche, de peste 100 de ani, care funcționa ca dispensar și locuință de serviciu. Pe lângă cele două cabinete medicale de la parter, imobilul mai adăpostea o casă de nașteri și un staționar pentru copii, situate la etaj, chiar lângă ”apartamentele” sale.
Dotarea de la vremea respectivă consta într-o masă ginecologică, un tensiometru, un stetoscop și obișnuita trusă de microchirurgie. Achizițiile mai serioase au fost făcute după Revoluție, când s-a reușit și reabilitarea dispensarului.
”Clădirea era cam dărăpănată. Era acoperită cu țiglă, dar majoritatea bucăților erau sparte și atunci când ploua apa intra în cabinete. Începuse să pice tavanul, însă, după Revoluție, printr-un program de reabilitare a dispensarelor cu fonduri din străinătate, am reușit să facem reparații capitale. N-a ieșit cum trebuia fiindcă meșterii au fost sub orice critică”, își amintește medicul.
Căra apă cu căldarea și se spăla la lavoare cu pedală
Rememorează condițiile primitive de trai de la început, cu spațiul de locuit restrâns, cu WC-ul situat în spatele casei, cu cișmeaua de-afară, de unde căra apă cu căldarea, cu lavoarele cu pedală la care se spăla. Lucrurile s-au mai schimbat după 1989, când s-au desființat casele de nașteri și staționarele de copii și a putut să-și extindă locuința, să aducă apă curentă și să facă toaleta în incinta dispensarului.
”La început a fost o perioadă mai dificilă, era greu să dormi în imediata vecinătate a unei case de nașteri și a unui staționar pentru copii, te trezeau țipetele și plânsetele. Erau și nopți cu multe urgențe, când nu mai știam de ce caz să mă ocup mai întâi. Nu prea aveam parte de odihnă și din cauza liniei de cale ferată care leagă Ardealul de Moldova și care, la vremea respectivă, străbătea localitatea prin fața dispensarului. Când treceau trenurile, terenul fiind mai moale, tot dispensarul vibra. Nici ziua nu scăpam de stres, dat fiind că intrarea era comună și ne trezeam mereu cu pacienți în casă, dacă nu eram atenți”, spune doctorul Ilie Cojocaru.
Coadă de femei la ușa doctorului
Totuși, în ciuda greutăților, prin multă trudă, medicul a reușit să dobândească o poziție respectabilă în societate și să-și întemeieze o familie frumoasă.
Asistența medicală într-o comună cum este Dorna Candrenilor, cu o populație nu foarte numeroasă, dar care se întinde pe un spațiu mare, s-a dovedit dificilă însă în același timp ușoară, în condițiile în care oamenii erau dispuși să-și vadă de sănătate.
Cu toate astea, nu i-a așteptat numai la cabinet, ci a luat la picior ulițele desfundate din comună. Este sigur că pasiunea pentru meseria pe care și-a ales-o, felul său plăcut de a fi și vorba dulce l-au ajutat să se împlinească în plan profesional, dar nu respinge complet ideea ca la succesul său în carieră să fi contribuit, fie și într-o mică măsură, aspectul său fizic atrăgător. Ușor amuzat admite că, uneori, nu doar profesionalismul și atitudinea, ci și înfățișarea i-au atras simpatia oamenilor, îndeosebi a femeilor tinere care făceau coadă la consultații. Dincolo de munca sa, se poate lăuda și cu o viață de familie reușită, chiar dacă soarta l-a despărțit de prima soție, decedată în urma unei boli cumplite, cu care a avut un băiat, Bogdan Alin. Consideră că a realizat mult pe plan personal și nu este supărat că fiul său, acum în vârstă de 28 ani, a preferat să se orienteze spre un alt job, managementul marketingului, și să se mute la Brașov. Mai ales că, în urmă cu doi ani, și-a refăcut viața alături de Gabriela, o femeie din zonă, care la scurt timp după ce i-a devenit soție i-a dăruit încă un fiu, Iliuță.
„Am dat peste niște oameni foarte harnici, cumsecade”
„Am dat peste niște oameni foarte harnici, cumsecade și receptivi la medicina clasică. Surprinzător, deși zona este recunoscută pentru flora spontană, foarte puțini apelau exclusiv la tratamentele naturiste, la leacurile băbești. Eu sunt obișnuit să vorbesc frumos cu toată lumea, indiferent de vârstă și sex dar, într-adevăr, la început, afluxul de populație feminină tânără era mai mare. Nici acum nu pot să mă plâng, însă eu îmi fac meseria fără deosebire, aceasta este menirea medicului. Am găsit la Dorna Candrenilor o populație disciplinată, însă am avut noroc și de cadre sanitare foarte bune, care știau să mobilizeze oamenii la vaccinări, donări de sânge”, subliniază medicul.
Deși între timp s-a renunțat la o parte din activități, cum ar fi realizarea planului la donările de sânge, care îl obligau să bată zeci de kilometri în plus, are încă foarte mult de lucru.
Vara începe lucrul la ora 7, iar iarna, la 8. Are și program de după-amiază, dar orarul său de muncă este mai mult orientativ, fiindcă începe treaba mai repede, așa cum o termină mai târziu, dacă apar cazuri urgente.
Apucă să doarmă, fără a fi trezit brusc de pacienții aflați în nevoie, în medie câte trei nopți pe săptămână.
Își dorește încălzire centrală la dispensar
Pentru eforturile depuse în sprijinul comunității, doar câțiva oameni vin să-i mulțumească. Majoritatea pacienților își aduc aminte de el doar când se îmbolnăvesc din nou, dar întotdeauna respectul rămâne. „Ne salutăm, vorbim frumos”, explică doctorul Ilie Cojocaru, arătând că sătenii sunt în general sănătoși.
„Apa care curge la robinet este naturală, de la Moara Dracului, aerul e curat, iar alimentația bazată pe produse din gospodăria proprie. Ar predomina afecțiunile cardiovasculare, dislipidemiile, întrucât fiind o zonă friguroasă se mănâncă mai gras. Pe fondul climei reci și umede ne confruntăm cu mai multe afecțiuni reumatismale și respiratorii, așa cum avem și mai multe cazuri de alergii din cauza florei spontane și a fânului”.
Dispensarul de la Dorna Candrenilor numără două cabinete de consultații de medicină de familie, un cabinet de stomatologie, o sală de tratamente și o sală pentru vaccinări. Unitatea dispune de o toaletă în incintă și apă curentă, încălzită cu micro-boilere. Confortul termic este asigurat de sobele cu teracotă, dar medicul Ilie Cojocaru are în vedere, după privatizare, o încălzire centrală.
Nu refuza lichiorul de casă și era pretențios la femei
Populația din Dorna Candrenilor are numai cuvinte de laudă pentru doctorul Ilie Cojocaru.
„Este un om extraordinar. Ne dă tratamente bune și vine la consultații la domiciliu, inclusiv noaptea”, afirmă Maria Cîrlan, în vârstă de 57 ani.
„Îl știu de când a venit în comună. Toată familia mea s-a tratat la el – părinții și soțul pe vremea când trăiau, cei doi copii și toți cei patru nepoți. Îmi amintesc că atunci când era tânăr femeile îl găseau foarte frumos. El era însă pretențios, nu-i plăceau decât cele slăbuțe. Când mai venea la noi acasă, servea întotdeauna câte un păhărel de lichior natural, dulce”, menționează Veronica Chiruță, în vârstă de 74 ani, una din pacientele sale.
