Un bastard de la guvern

Eram tânăr când Andrei Iucinu, băietu’ extraconjugal al lui Mitică Tinu, s-a procopsit cu un portofel plin cu trei optimi din acțiunile gazetei „Adevărul”. M-am bucurat pentru el. Îmi era sincer milă de acest flăcău bastard, care dorea și altă moștenire de la tac’su, în afară de aia genetică.
Citesc acum ziarele din perioada când Mitică Tinu dispărea la cele veșnice, iar băietu’ lui, în compensație, apărea vivac și cu o grămadă de jalbe în proțap. Citesc și cum l-a întâmpinat crucișătorul C. T. Popescu, trăgând în el cu salve de pamflete…
Ca orice bastard – care, cum știm, se fabrică plăcut și se întreține ușor -, Tinu junior a apărut exact când era mai puțină nevoie de el. A răsărit, nemaiacceptând să stea la masă cu slugile. A răsărit din piatră seacă, anume pentru a strica socotelile onor familiei și mai cu seamă imaginea tăticului, care până atunci se credea mare evazionist al părții urâte din viața de părinte.
Devenit vedetă peste noapte, rodul iubirii dintre Tinu și o femeie cu gusturi nu foarte exigente s-a adaptat noilor standarde ale vieții sale. A trecut și prin politică, s-a obișnuit cu prezența în ziare și reviste… Apoi, s-a evaporat din atenție. Ocupați cu ale noastre, n-am mai avut grija lui.
Deunăzi, Tinu junior a revenit în lumina reflectoarelor, când am aflat că premierul Cioloș l-a demis. Căci copilul nelegitim ocupa o funcție de subsecretar de stat la Autoritatea națională pentru Cetățenie.
Și am explodat. Oare ce l-a mai recomandat și pe ăsta pentru o funcție în guvern? Are vreun merit ăsta, care e la fel de ștersăciune ca încuiatul și netalentatul de tac-su? Nu-i ajungeau banii și avea nevoie de o sinecură? Și ce sinecură! Neapărat una cu scaun de șef. Dacă era simplu amploaiat într-un minister, tușea.
Îți vine să te tot cărăbănești din țara asta, fără să te mai uiți în spate. România șmecherilor de stat e complet diferită de România noastră, a celor care trag în jug.