Un balamuc: CM al cluburilor

În condițiile în care tot mai mulți fotbaliști și antrenori se plâng de supraîncărcarea programului competițional pe an ce trece (nu și președinții/patronii cluburilor, care au interesul să umple cât mai des tribunele, una din excepțiile notabile fiind Florentino Perez de la Real, care de ani întregi acuză forurile internaționale de exploatarea nemiloasă a jucătorilor), în peisajul fotbalistic și-a făcut loc o bazaconie numită „Cupa Mondială a Cluburilor”, aflată acum în plină desfășurare și întinsă pe aproximativ o lună. Se desfășoară în SUA și cuprinde echipe de pe toate continentele, selectate de Dumnezeu știe ce cretini și pe ce criterii idioate, din moment ce din Europa nu este prezentă Barcelona, în schimb participa (apără, Doamne!) Salzburg! Sunt însă acolo fel de fel de arabi și sud-africani ori mexicani, fără vreo logică oarecare. E un fel de repetiție pentru Mondialul viitor care se va juca pe stadioanele unde anul acesta defilează, pe călduri de peste 40 de grade, echipele de club. Se joacă spectaculos, chiar și aprig, sumele puse în joc fiind evident tentante, însă nu văd cum vor rezista fizic în următorul sezon băieții ăștia care n-au avut parte nici măcar de o vacanță simbolică. Cică panarama asta de competiție ar urma să aibă loc din 4 în 4 ani, exact ca Mondialul adevărat. Cândva, niște „stăpâni” ai fotbalului mondial, printre care și genialul Platini, au făcut pușcărie pentru mită zdravănă. Ăștia de acum n-or fi luat și ei niște saci de bani?