Cel puțin un adolescent belgian din șase – mai ales din învățământul profesional ori vocațional – este violent cu părinții săi, abuzul emoțional fiind cea mai comună formă de violență, relatează site-ul expatica.com, citând rezultatele unui studiu realizat în 2004, de Universitatea din Bruxelles.
Profesorul universitar Kim Van Langenhove a analizat reacțiile a 479 de adolescenți cu vârste între 13 și 19 ani, ajungând la conlcuzia că șantajul emoțional și violența – emoțională, dar și fizică – împotriva părinților sunt întâlnite în 13-15 la sută din familii.
Fenomenul abuzurilor la adresa părinților este întâlnit atât în rândul fetelor, cât și al băieților, cel mai adesea fiind victimă mamele.
Van Langenhove spune că abuzurile emoționale presupun învinovățirea părinților și acuzarea lor pentru a-i face să sufere, adolescentul urmărind ca astfel să obțină ceva. Profesorul afirmă că acest lucru indică însă existența unor probleme și în familie, nu doar la nivelul adolescentului.
„Se poate trage concluzia că nu există suficientă comunicare în familie, iar abuzul devine practic un mod de a comunica. O altă situație este aceea în care tatăl lipsește frecvent, iar mama caută mai mult sprijin din partea copiilor ei, astfel că ei se simt împovărați”, afirmă Van Langenhove.
Abuzurile la adresa părinților apar în toate sectoarele populației și în familiile de toate felurile, mai ales în cele intacte. Astfel de cazuri apar mai rar în familiile islamice. Totuși, sunt încă necesare studii pentru a explica total fenomenul.
Părințiilor abuzați de copii le este adesea rușine să admită în public această problemă. Dacă ajung să deschidă subiectul, se izbesc adesea de lipsa de înțelegere a celor din jur, mai ales că responsabilitatea pentru cele întâmplate este aruncată tot asupra lor.
„Este foarte important să rupem tăcerea asupra acestui subiect. Acesta ar fi primul pas, iar părinții ar fi mai dispuși să caute ajutor”, mai spune profesorul Van Langenhove.
