La data 26 iunie 1941, adică la patru zile după ce România a intrat în război ca aliată a Germaniei, orașul Iași a fost bombardat pentru prima dată de trupele rusești.
Zvonuri calomnioase au fost împrăștiate de către elementele fasciste. Ele pretindeau că bombardamentele avioanelor ar fi fost orientate de evreii din oraș, care instalau semnale luminoase de culoare roșie în coșurile caselor. Aberația mergea mai departe, susținând că bombardierele ar fi fost chiar pilotate de profesioniști evrei, plecați cu un an în urmă din Iași.
Chiar dacă zvonurile lansate n-aveau pic de logică, ele au manipulat masele credule. Cum poți spune că evreii orientau avioanele, când și casele lor fuseseră țintite de bombe, când și ei căzuseră victime raidurilor aeriene?
Drept urmare a acestei dezinformări, un rușinos pogrom – primul din cel de-al Doilea Război Mondial – a fost pornit, la 29 iunie 1941, asupra locuitorilor evrei. Femei, copii, bătrâni și bărbați au fost căsăpiți fără milă, însângerând orașul Iași, pe care tot evreii îl dezvoltaseră.
E dureros de descris acel măcel. Evreii au fost adunați cu forța în curtea poliției, unde s-a tras cu mitralierele asupra lor.
Apoi, după ce morții au fost stivuiți și aruncați în căruțele care adunau și cărau gunoiul din oraș, supraviețuitorii au fost conduși de soldați înarmați la gară. Acolo, au fost îmbarcați în trenuri speciale, care erau de fapt niște adevărate trenuri ale morții, cu paie pe jos și vagoane lipsite de ferestre. Din cauza caniculei și a aerului care se termina cu rapiditate, ele constituiau adevărate camere de gazare pe șine de cale ferată.
E greu de estimat numărul de vieți omenești secerate în cursul pogromului. Unele surse vorbesc de 13.000 de morți, altele de 15.000. Dar numărul precis al celor uciși nu este cunoscut nici până azi.
Mai cu seamă că seria dezvăluirilor legate de crimele comise în acele zile continuă. În anul 2010, un colectiv ieșean de istorici și arheologi, condus de Adrian Cioflâncă, a descoperit noi gropi comune, la Popricani, în apropierea Iașiului.
Din punctul de vedere uman, cifrele nu au decât o importanță statistică și o importanță relativă. Abandonând aritmetica morții, chiar dacă o singură persoană nevinovată ar fi fost ucisă, tot crimă inadmisibilă s-ar fi numit.
Privit după șapte decenii, Corneliu Zelea-Codreanu – cel care mergea și la ședințele Parlamentului îmbrăcat în costum național, cum merge azi Sofia Vicoveanca la nunți – nu e decât un caraghios, un mare caraghios. La fel și profesorul ăla sărit, A.C. Cuza, care cerea eliminarea evreilor din viața publică.
În 1941, jumătate din populația Iașiului era evreiască. 50.000 de evrei. Acum, mai sunt vreo 300. Mă doare inima când mă gândesc unde putea fi Moldova cu evrei și unde e acuma, fără.
România e azi în mâna românilor. Ești mulțumit, bârlădene Zelea-Codreanu? Ești mulțumit, profule A.C. Cuza?
