Pentru a sublinia mai apăsat pentru cititorii noștri înființarea, în perimetrul bucovinean, în toamna acestui an, a unei filiale locale a Academiei Libere „Păstorel” (Cenaclul „Nectarie”, din Vama, apreciat ca fiind „aripa tânără și vioaie” a academiei ieșene), vă prezint două personaje reprezentative pentru umorul acestei zone.
Emil Ianuș și Constantin Tiron
Este vorba de Emil Ianuș, „jovialul avocat și rectorul umoriștilor bucovineni” (așa cum l-a numit publicistul Mihai Burduja), epigramistul și rondelistul care, împreună cu scriitorul Ion Prelipcean, scoate la Editura Flondor din Rădăuți revista „Obcina literară” (publicație a Muzeului Rural „Emilianus” din Horodnic de Sus) și de câmpulungeanul Constantin Tiron, care s-a afirmat pe deplin la nivel național.
Constantin Tiron a obținut numai în acest an două premii la două festivaluri prestigioase de umor, premii acordate la secțiunile de interpretare, atât la cea de-a XV-a ediție a Festivalului de Satiră și Umor Sătesc „Gura Satului”, de la Macea, cât și la cea de-a XVI-a ediție a Festivalului de Umor „Tudor Mușatescu”, de la Câmpulung Muscel (unde juriul i-a acordat Marele Premiu „Tudor Mușatescu”).
„Doamne, fă talentul meu, / Cu-nălțime de Tiron!”
Întâlnirea dintre cei doi umoriști, care s-au aflat față-n față cu prilejul întrunirii membrilor Academiei Libere „Păstorel” și cei ai cenaclului vămean, întrunire care a avut loc în luna noiembrie la Câmpulung Moldovenesc (în cadrul căreia au fost lansate volumele „Lumea pe clape de rondel”, de Sorin Cotlarciuc, și „Pete de rugină”, de Cătălina Orșivschi), s-a soldat, cum era de așteptat, cu o reacție satirică.
Reacție venită din partea lui Emil Ianuș, care a fost „complexat”, pe de o parte, de… gabaritul lui Constantin Tiron, iar pe de alta de talentul cu care acesta a ticluit ad-hoc câteva epigrame adresate celor doi autori de carte precum și unor participanți la eveniment.
Privindu-l, de la înălțime sa, de… jos în sus, pe Constantin Tiron, Emil Ianuș (care în scheciurile sale umoristice își împinge întotdeauna pălăria pe ceafă și „grăiește moldovinește”) a rostit următoarea epigramă: „Eu mă rog lui Dumnezeu, / Ca la șah, un mic pion, / Doamne, fă talentul meu, / Cu-nălțime de Tiron!”.
