Umilirea lui Ștefan cel Mare

Ați simțit din întâmplare, în vreuna din serile trecute, un suflu glacial, coborând vijelios dinspre cetatea de scaun a Sucevei și luând-o amenințător spre sudul țării? Să știți că era vorba de spiritul lui Ștefan cel Mare, însetat de răzbunare. Am informații clare că viteazul domnitor s-a simțit ultragiat, pentru că a fost supus maimuțărelii de specia de legumă pesedistă numită „mazărea de Constanța”.
Ce zile de batjocură a ajuns Ștefan cel Mare! Din erou legendar, a fost coborât la nivelul unui personaj caraghios de carnaval, interpretat de penalul ăla rârâit, care întruchipează tot ce are mai murdar clasa politică românească!
Dacă individul ăsta, situat atât de jos pe scara evoluției umane, își permite să facă subiect de carnaval dintr-unul din reperele istoriei noastre naționale, înseamnă că în țara asta e cam totul dus pe copcă. Mazăre nu rezistă la nici o comparație. Pe vremea lui Ștefan, principiile competenței funcționau mult mai bine și nu ajungea chiar orice măscărici hatman.
Se dovedește din nou că mazărea constănțeană provoacă indigestii la cap extrem de neplăcute. Cel atins de această gravă tulburare a mațelor cerebrale își atașează mustăți false, își cumpără săbii voievodale și angajează o mulțime de purtătoare de boli venerice în rolurile domnițelor. Își construiește un Podu Înalt din carton și se duelează cu niște imitații de turci și de tătari, râzând ca ultimul prostovan. Și-a dat jos scufița aia roșie, pentru a-și tufli în loc o perucă și o coroană de voievod.
Probabil că spiritul lui Ștefan cel Mare va ajunge la Constanța și se va răzbuna. Eu nu cred că marele voievod trebuie să se ostenească să-i taie capul primarului de la Marea Neagră, pentru că – există dovezi de netăgăduit în această privință – acel cap este total lipsit de orice conținut. Ștefan cel Mare trebuie doar să-l castreze, cu o lovitură precisă de sabie. Astfel, Mazăre va rămâne fără scop în viață și se va dispărea de la sine.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.