Umbra lui Mircea. La UEFA

Nu-mi amintesc să fi scris de două ori la rând despre același personaj. Iar, dacă mai avea cineva vreo îndoială, Mircea Sandu chiar a devenit zilele acestea un personaj, la un nivel neatins încă de un român. Mi-e ciudă s-o spun, dar m-a încercat oarece admirație pentru felul machiavelic în care trage ițele acest om. Nu mă înscriu în nici o categorie, nici în cea care așteaptă de-acum fluierași cu tema trasată – n-ar fi deloc fair-play să trecem fără scrupule dintr-o parte în alta – nici în cea care îl contestă până în pânzele albe. O voce însemnată din presa sportivă bătea monedă pe faptul că i-ar fi stat mai bine lui Gică Popescu lângă Platini. Eu cred că este doar o translatare utopică a succesului dinspre Sandu înspre oricine ar fi ocupat postul de președinte al FRF. De fapt, este un succes personal și, cred, exclusiv al Nașului. Gică Popescu sau altul n-ar fi fost atras voturile necesare vinerea trecută. Să nu uităm că Sandu a făcut anticameră, a ratat acum câțiva ani, dar a recepționat semnale clare: nu e încă vremea, însă data viitoare…
În această nouă lumină, pricepem de ce președintele federației a ținut cu orice preț la dregătoria sa internă, condiție sine qua non pentru obținerea celei continentale. Două au fost momentele în care Nașu a fost încolțit, cu spatele la zid chiar. Prima dată a fost atunci când presa îi cerea la unison demisia, în public nici nu mai putea scoate capul, era huiduit pretutindeni. “Oamenii de fotbal” încetaseră să mai înoate contra curentului, politicul vroia și el să-l debarce, aliații tăceau sau chiar părăseau corabia aflată în derivă (amintiți-vă de Cristian Bivolaru). Clipele îi păreau numărate. Ei bine, ce a făcut chiriașul din Casa Fotbalului în acele momente? A zis cam așa: “plec singur, dar mai lăsați-mă până la sfârșitul lunii, că tot am plătit chiria”. Genială mișcare! A trezit în noi sentimente de compătimire, am luat tunurile de pe el și, da, am crezut că are cuvânt. Însă el a profitat, a trecut la contraofensivă subterană, momentele de furie contestatară au trecut, iar el și-a anunțat o nouă candidatură… A urmat celălalt moment de cumpănă, lupta cu contracandidatul la șefia FRF, Gică Popescu. Un fel de Johansson versus Platini, la scară mai mică. Numai că la noi a câștigat, la mustață, tot vulpea cea bâtrână, versată și versatilă.
Iar acum, Mircea Sandu a ajuns membru în Comitetul Executiv al UEFA. Ce se poate spune? Felicitări? Sau “i-ai prostit și pe-ăștia”? N-ar merge “felicitări, i-ai prostit și pe-ăștia”?!